Revista Kamikaze

Aroncotrușian în simțire, lipsit însă de efigia imanentă a maestrului, cultivînd un soi de convalescență condescendentă ce virează mai apoi într-o concretețe doar aparent implacabilă, opac și teluric doar în măsura în care aceste trăsături îi servesc demersului său metafizic-ilizibil, imnograf fără realizări deosebite („aurist, tu rist, ea ristă, el e fant, noi fantă tristă“), cu tendințe blînd-jubilatorii perfect congruente cu disfuncții eminamente iritante și disfonice, tardiv și inadecvat, Matei Florian își plasează romanul Și Hams Și Regretel pe o orbită de dimensiuni modeste ce pulsează vag-levitațional între meditațiile lui Crevedia din Bulgări și stele și lirismul pătimaș-desuet tip Neutral Milk Hotel din „Three Peaches“.

Nimic nou sub soare, atîta vreme cît piticii ce țîșnesc abrupt din ceața imemorială a unei suferințe neexplicitate pertinent nu reușesc să nimbeze un spațiu basmotic, ci sfîrșesc doar prin a reitera obsesiv convingerea autorului în posibilitatea de a accesa spații nevăzute, prezumtiv esențiale: „am simțit că mă ridic și că zbor, că razele soarelui trec prin mine ca printr-o apă străvezie și, desigur, pesemne că eram toți și toate laolaltă și vai, ce bine era…“

De un mis­tic facil, potențat spre sfîrșit de adresări discursive către o divinitate pitică, cu un epic cvasi-transcendent și, prin urmare, nul, intermitent senzual și abscons erotic, Și Hams Și Regretel își propune, printre altele, să abordeze și valențele terapeutice ale adresării „țuști“.

Departe, însă, de reușită, Florian se adîncește într-un tezism evident, de sorginte infantilă: „mi-am luat la levedele de la tot și, țuști, am ajuns întl-o lume palalelă…“ Coincidență sau nu, este exact același lucru pe care, cu nici 400 de ani înainte, Anastasie Crimca îl explora atît de fructuos în Vers de plîngere al omului căzut în păcate către sufletul său.

Într-un interviu acordat recent unei publicații, Matei Florian declara că a sosit timpul să se dedice pescuitului. Îi doresc, de pe acum, mult succes.

* Și Hams Și Regretel, Editura Polirom, 2009