Mirosul de balegă fie cu noi!
Pentru a ajunge în Șirnea, părăsim șoseaua asfaltată și coborâm pe un drumeag de țară. De-a stânga și de-a dreapta, privirea îți e atrasă de niște versanți a căror uscăciune te duce cu gândul la peisaje selenare. Acolo s-ar fi putut filma, fară nici o grijă, primii pași pe Lună ai omului, și nimeni nu s-ar fi prins că-i vorba de o cacealma.
Am aflat mai târziu de la localnici că, prin anii ’80, chiar s-a făcut ceva în acest sens. Pelicula respectivă nu conținea, însă, lupta omenirii întru cucerirea cosmosului, ci caftelile lui Mărgelatu din Drumul oaselor, atunci când voinicul nu era ocupat cu spartul semințelor sau cu mamelitul Margăi Barbu. Nu știu cât de zdruncinat o fi fost Piersic în șaua calului, dar pe noi hurducăielile mașinii ne trezesc la realitate și ne amintesc că gropile în care ne putem rupe planetarele se găsesc într-o țară de pe planeta Pământ, în care nu se face nimic fără parandărăt.
Un bătrân îmbrăcat ca de sărbătoare ne depășește și ne dă binețe. Din înaltul roibului pe care-l călărea semeț ne întreabă dacă am venit la struți și, cu căldură părintească, ne indică hotelul cu pricina. Valea cu struți e o chiciopteră cu pretenții de complex turistic care pică precum o pleașcă între modestele căsuțe ale localnicilor, construite cu puține materiale, dar cu mult gust.
Arhitectura tradițională a zonei are ca elemente definitorii pereții și acoperișul din șiță sau șindrilă, iar fațada principală este luminată prin zeci de geamlâcuri. Vă dați seama ce contrast penibil produce arătarea din zidărie albă care, culmea mitocăniei, are ca element de atracție un țarc cu 2-3 struți, jigăriți și plini de noroi. Poate faptul că nu-s duși la pedichiuristă și la hair-stylist l-ai trece cu vederea, însă duhoarea ce răzbate pînă și prin geamurile închise ale mașinii n-o poți trece cu mirosul.
Din depărtare, săracii struți par niște oi murdare care merg pe picioroange. De aproape, zici că-s găini bolnave de gigantism. Curiozitatea de a vedea până unde merge mârlănia unora care s-au trezit miliardari peste noapte și nu știu ce să facă cu banii ne-a împins să le trecem pragul. Am comandat o vișinată de casă – doar eram la țară. Gustul ne-a confirmat că e făcută în cel mai pur stil de golănie românească, alcool cu sirop de la alimentara.
Prețul era al unui whiskey, 12 years old, servit la cel puțin patru stele în Kaprun. Cu toate astea, cică stabilimentul este plin tot timpul anului cu team-building-uri, training-uri și alte bețivăneli de firmă. Până la urmă, fiecare popor își are turismul pe care-l merită. (Augustin Julea)
Loading...
Loading ...