Revista Kamikaze

Nu știm cum au făcut primul milion

Indiscutabil, orice ar face, cea mai cunoscută realizare a lui Mircea Băsescu rămîne faptul că e fratele lui Traian Băsescu. Nici nu a trebuit să facă el vreun efort pentru reușita asta. Pentru celelalte, fabrici, mașini, copii, a trebuit să pună osul la treabă. Acum e patronul unei fabrici de prelucrare a cărnii de pui, așezată, cum îi place unui fost marinar, în port, la Agigea. Pe mare a făcut bani în comunism, lîngă mare îi face și-n capitalism.

Cum a cîștigat Băsescu jr. 600.000 de dolari pînă la Revoluție

În ciuda a ceea ce se spune, frații Băsescu nu au făcut bani în marinărie pe bază de carpete și blugi. „Noi nu prea aduceam carpete, blugi, țigări. Noi eram cu «zgîrciul», material supraelastic, principalul material de buf al tanchiștilor. Cei care eram pe tancurile petroliere așa spuneam la chestiile astea cu blugi, țigări, carpete, zgîrci, le numeam generic «buf». Supraelasticul, «zgîrci», cum îi ziceam, era cel mai bun buf. Se făceau rochii din el, era și cu sclipici, era și cu bordură și fără bordură.

Pot să vă spun, că tot sînteți dumneavoastră cu glumele, că eu am avut apartamentul la etajul patru și fratele meu avea apartament tot la etajul patru, ultimul din bloc, și rîdeam amîndoi: «Domnule, nouă nu ne e frică de cutremur, pentru că sînt făcute din zgîrci casele noastre și nu se vor dărîma sau, oricum, cădem pe moale». Acum, să ne-nțelegem, nu prea era recomandabil să ții zgîrciul în casă. Era Miliția, era Securitatea. Trimiteam repede zgîrciul pe la mama, pe la tata, prin sate, pe malul Prutului, pe unde se vindeau. De transportat le transportam în sala mașinilor, dar nu spun unde ascundeam noi buful, ha, ha, ha*, că nu-i frumos, poate se mai practică și acum.

Din buf am avut la Revoluție apartamentul meu și o Lada 1500, care era cea mai scumpă mașină care se găsea la noi atunci. Și aveam, nu știu, în jur de 600.000 de dolari. Dar nu uitați că marinarii aveau și salarii mari, pe lîngă bufuri.“

Cum a cîștigat bani după Revoluție

„Nu-mi plac înghețata, iaurtul, carnea de pui. Și cu toate astea am avut fabrică de înghețată, de iaurt și acum am de pui. Visez să-mi deschid o fabrică de țigări, poate cu ocazia aia mă las și de fumat, că fumez cam două pachete pe zi. Fabrica de înghețată și fabrica de iaurt le-am închis în 2002. N-aș putea să spun cît profit am făcut, dar cu fabrica de înghețată mi-am ținut familia aproape zece ani. Cu fabrica de înghețată a fost o chestie amuzantă. Cînd a venit Bush în România și s-a întîlnit cu frati-miu, știți că Bush a spus «Uau, ce înghețată bună faceți!», crezînd că e înghețată de la mine, numai că eu închisesem fabrica de ani de zile. Și mi‑am zis atunci: «Mă, hai că are și Bush ăsta servicii de informații la fel de bune ca și ale lui frati‑miu».

Fabrica de pui e a mea de la 1 aprilie, a aparținut unui grup olandez, pînă atunci am fost director la ea. Nu pot spune cu cît am luat-o, e confidențial. Plătesc în rate. Firma Fattoria Terrantica prelucrează carne de pasăre. Puii vin din Brazilia congelați, fac o lună jumate cu vaporul. Chiar și așa, cu cheltuielile de transport, tot ajung mai ieftin ca la noi, din cauză că la noi fură ăștia în draci. Facem 72 de produse de pui, gen sendviș vienez, crispy, rulouri, care sînt gata preparate și congelate. În România vindem foarte puțin, acum încercăm să intrăm și pe piața românească. Noi vindem în Uniunea Europeană. Cam la 4 euro kilogramul. Uite, crispy ăla din pliantul de pe masă se aseamănă cu o înghețată: e un sendviș de pui pe băț. Vine copilul de la școală, mamă-sa scoate crispy-ul din congelator, e gata preparat, îl încălzește un pic la microunde și i-l dă puștiului.

Ăla cu o mînă îl mănîncă, ca pe înghețată, iar cu cealaltă își poate face temele sau se poate juca cu un trenuleț, să zicem. La fel și cînd vine bărbatul acasă. Ia nevasta sendvișul – vienez, de data asta – de la congelator, să aibă malacul cu ce să se sature, îl încălzește la microunde și a scăpat și de ăsta. În zece minute i-a săturat pe toți, are timp să se uite la ce telenovele vrea, să se machieze, să facă ce vrea ea. Nevastă-mea și copiii mei s-au săturat de atîtea preparate de pui, că le-am tot dus. Într-o zi, nevastă-mea m-a întrebat: «Auzi, da’ o găină nu găsești tu pe la tine la fabrică să-ți fac eu o ciorbă bună?»“

Cum simte Mircea Băsescu criza

„Care criză, domnule? Tăierea salariilor? Dacă asta s-a făcut din cauza crizei, e o neînțelegere, domnule, asta trebuia făcută de mult, ce naiba. Pe noi nu ne-a afectat criza. Dacă vrei să știi, la fabrica asta pe 1 aprilie s-au majorat salariile cu 10%, iar pe 1 iulie s-au majorat din nou cu 10%.“

Dezavantajul de a fi fratele președintelui

„Cum zice frati-miu ceva, cum se supun în exces toți, mai ceva ca pe vremea lui Ceaușescu. A avut Traian un discurs legat de vămi. Imediat au înțeles niște tîmpiți că trebuie să facă controale amănunțite la toate containerele din port, cînd el se referise la niște nume, niște directori. Ca practică internațională, se scanează doar 10% din containere, care par suspecte. Ăștia s-au pus să scaneze tot, să arate ce buni sînt, de au blocat portul. Era coloană de tir-uri pe kilometri. Pe cine înjurau toți? Pe Băsescu. Ca și cum el era vinovat de ce au înțeles ăia să facă. Mi-era și jenă să vin la serviciu.

Alta: de pe geamul biroului meu se vede dana în care întîmplător a descărcat vaporul ăla armament, știi, cazul ăla despre care a făcut scandal ziaristul-turnător Roșca-Stănescu. Eu vedeam de pe geam cum descarcă, veniseră SRI-ul, armata, se împrejmuise toată zona, era operațiune specială. Pentru că vedeam pe geam a spus că era afacerea mea. Cum dracului? La un transport din ăsta, venit cică din Thailanda, păi, știu toate serviciile secrete din lume, americanii, rușii, ce se transportă și unde.

Cum îmi permiteam eu să fac un astfel de transport? Dar fiindcă voia să dea în frati-miu, a spus că eu am făcut transportul, că era sub geamul fabricii mele. L-am dat în judecată pe Roșca-Stănescu pentru chestia asta în septembrie. Mi-a venit termen de la Poliție abia în aprilie. Ca să vezi ce prompți sînt pînă și cu fratele președintelui.“

* „Ha, ha, ha“-ul lui Mircea Băsescu aproape nici nu se aude, e un „ha, ha, ha“ minor, ca de frate mai mic. (Alexandru Căutiș )

•