Revista Kamikaze

Dacă ești conf. dr. ing. silvic și cercetător de frunte la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), ba chiar te afli și în conducerea unei Facultăţi de Silvicultură unde predai „vânătoare“, cu siguranţă știi câteva lucruri despre binele „vânatului“ și relele pricinuite de către om acestuia. Știi, de pildă, că, oriunde în lume, fauna mare este în declin din cauza lăcomiei omenești. Lăcomie de teritorii, de carne, de „trofee“.

Mai știi că extragerea din teren, cu arma, a exemplarelor viguroase constituie un adevărat atentat la biodiversitate, precum și faptul că restrângerea habitatelor și a surselor de hrană duce la „civilizarea“ sălbăticiunilor. Care, împletindu-și pașii cu ai omului, ajung să se hrănească disperate cu deșeurile menajere ale „progresului“.

Urșii de sub Tâmpa și tâmpiţii

Dacă instituţiile pomenite sunt în Brașov, lecţia acestor realităţi triste ţi-o servesc ţie – ditamai conf. dr. ing. silvic ce te afli – chiar urșii gunoieri. Care, pier­duţi fiind pentru „societate“ (cea ursină, firește), au un inexorabil drum: cel al conflictului cu omul. Conflict din care, dacă omul se alege cu un coteţ de găini jefuit și, eventual, cu o labă peste scalp, ursul se alege cu un glonţ.

De aceea, tot tu, „conf.dr.ing.-ul“, ar trebui să dai studenţilor tăi un exemplu de conduită cinegetică, iar vânătorilor pripiţi un sfat generos: dacă nu își pot stăpâni vanitatea și vor musai să omoare urs, dacă organizaţia de vânătoare are „plan de recoltă“ la urși (termen de „specialitate“ CAP-ist-agricol, ca și cei ce-l folosesc), atunci ei ar face bine să împuște dintre urșii gunoieri, mărunţi la trup, condamnaţi oricum la moarte. Lăsând însă neatinse exemplarele cu adevărat sălbatice, puternice, garanţia genofondului, cele pe care simţurile și neîncrederea în om le-au ferit din calea acestuia. Ar trebui să dai acest exemplu și sfat, dar nu le dai. Ba, mai rău: ești primul care le încalcă.

Ursu’ bun și omu’. Necopt

Așa se face că, nu de mult, glonţul celui mai titrat cercetător al ICAS – dascăl de frunte la Facultatea de Silvicultură, președinte de organizaţie cinegetică, supraponderal, strabic, membru în toate comitetele și comiţiile naţionale și europene, inconturnabil specialist în lup, zimbru, vidră, castor, râs și, firește, urs – s-a oprit în inima celui mai mare urs identificat în Bucegi. Crima s-a săvârșit pe înserat, din observatorul de urs din Valea Brădetului de lângă Predeal. De la adăpostul „cazematei“, bravul cercetător-ucigaș a slobozit glonţul într-un mascul dominant, viguros, total sălbatic, temător de oameni, foarte retras și care nu făcuse nimănui nimic.

Într-un urs bun… Asta deși el știa bine că legea actuală permite strict numai împușcarea unui anume exemplar, dacă e dovedit stricător și periculos pentru comunitate (cazul urșilor gunoieri pomeniţi, de pildă). Dar nici legea, nici conștiinţa și nici știinţa nu contează dinaintea vanităţii.

O „parfumerie“ criminală

Cineva s-ar putea întreba: ce căutase ursul acesta mare, bănuitor și inocent, tocmai dinaintea ferestruicii prin care se strecurase ţeava morţii didactice dacă – tot conform legii! – vânarea ursului la nadă este interzisă? Răspunsul e simplu, dovadă că și știinţa cercetătorilor de la ICAS e bună la ceva: un slugoi se îngrijise vreme de peste o lună să îl atragă în acea poiană, stropind sistematic și din abundenţă vegetaţia din jurul cazematei cu concentrat feromonal de ursoaică în călduri.

Un os cam ros de dat prin dos…

Cum osul penian ursin constituie trofeu vânătoresc, iar ursul fusese împușcat exact în clipa în care călărea (absolut nelămurit, dar tenace) un brăduţ uscat și tare aspru, strașnic împodobit cu feromoni, ICAS a demarat cercetări pentru realizarea unei ursoaice artificiale, din cauciuc natural, foarte moale. Condiţie în care osul de urs – trebuincios „conf.dr.ing.-ului“ silvic (după o anume vârstă) – va rămâne întreg.
Nicolae R. Dărămuș

P.S. Dacă prodecanul Facultăţii de Silvicultură, dl Ovidiu Ionescu, are știinţă despre cel care a fost „eroul“ acestei vânători știinţifice, este rugat să telefoneze la redacţie.

•