Ce maȘinĂ mi-aȘ lua dacĂ nu aȘ cÎȘtiga un milion
Încă de cînd a apărut vintage‑ul pe pămînt, omul tare s-a mai bucurat. Sau, altfel spus, odată ce s-a descoperit – ori s-a inventat – vintage-ul, lumea nu a mai fost la fel. Vechi de cînd lumea, nou de cînd lumea, asta-i soarta acestui vintage. Azi, o motoretă ultimul răcnet în materie de vechituri: Suzuki AX 100.
Seamănă izbitor cu vechile noastre Mobre, care la rîndul lor erau copiate după naked-urile anilor ’60. Asta e frumos. Întîi a revenit moda scuterelor Vespa. Cam la îndemînă și cam de snobi. Era normal, pe undeva, să revină și moda acestor naked-uri cu spițe. Cel mai reușit model, care de altfel a și dat tonul revenirii, a fost Triumph Bonneville apărut acum aproape zece ani.
Modelul tătic fusese produs între 1959 și 1983. Tot Triumph au mai scos Scrambler și Thruxton în zona asta. Frumoase, dar foarte scumpe Triumph-urile astea, ca orice lucru făcut de englez cu mîna lui. În prețul mare intră mîndria unui fost imperiu, dar și o grămadă de facilități pe care sindicatele le-au smuls de la dușmani precum tanti Margaret Thatcher.
Modelul Suzuki are avantajul prețului. Este o motoretă care arată vintage, dar care este făcută în zilele noastre. Ce-i drept, îl fac chinezii, sub licență, nu firma mămică. Despre cum fură chinezii patente s-a tot scris. Ăsta cred că nici măcar furat nu este. Pare mai degrabă un patent găsit pe jos. Farmecul lui AX 100 stă mai întîi în siluetă. Șaua aceea dreaptă, care continuă rectiliniu, apoi linia orizontală a rezervorului fac farmecul asemănării cu modelele vechi. Nu există finețuri. Motoreta e tăiată drept, cu o linie fermă de la ghidon la stopurile de frînă.
Parte din șarm îl dă și pornirea „la pedală“. Pe lîngă șarm, pornirea asta tip manivelă mai are marele avantaj că nu are nevoie de baterie. Eu am lăsat această motoretă afară, nepornită, mai mult de un an. Cu bateria pe ea. Am reușit să o repornesc lejer tocmai grație mecanismului simplu și vechi. În rest, cred că nici un S class, dacă ar sta peste un an nepornit, nu s-ar mai învrednici să o ia din loc. După ce ai băgat pedală, vei auzi zgomotul inconfundabil de motor în doi timpi. Mai țineți minte muzica motoretelor ălora verzi, de la casele de comenzi din vremea comunismului. Sau de Trabant ori Wartburg. Ăla e! Păcăneli sacadate, rare, puternice, de zici că-i pistol cu capse. Senzația este completată imediat de mirosul de ulei ars în amestec cu benzina. Apropo, amestecul și-l face singură.
Eu, unul, m-am îndrăgostit de acest model, pe care îl am de vreo doi ani. Cei 10 CP, plus o cutie de viteze în patru trepte sînt mai mult decît suficiente în București. Ajungi repede la un 80 km/h, iar mai mult nu cred că te interesează, fiindcă sentimentul de insecuritate crește, de acolo în sus, logaritmic. La cele 100 kg, este infinit mai manevrabilă decît o motocicletă. Mie mi se pare chiar mai manevrabilă decît un scuter, pentru că, încălecînd-o, te ajuți și de picioare în viraje ca să o strunești.
Fabricată într-o patrie bogată plină de oameni săraci, China, modelul este destinat țărilor cu nivel de trai și de corupție cam ca al României, adică Argentina, Columbia sau Bolivia. De aici și un preț cu puțin sub 1.000 de euro. Cînd m-am dus să-mi cumpăr primul lanț antifurt mai acătării, cu care s-o leg de stîlpi, acesta mi s-a părut foarte scump în comparație cu motoreta.
Mă gîndeam că s-ar putea ca hoții să taie Suzuki-ul ca să fure lanțul, și nu invers. Și apropo de imaginea asta sărăcăcioasă, îmi amintesc remarca unui puști aflat pe un scuter, lîngă mine, la stop. El a spus: „Chiar e Suzuki sau ți-ai lipit tu aia acolo?“. Iar pe urmă m-a încurajat prietenește: „Lasă, nene, că-ți faci treaba cu ea!“.
Acesta a fost modelul săptămînii și marea mea descoperire din ultimii cîțiva ani. Arată foarte bine, sună la fel și, pentru aglomerația din București, pare o alternativă la o mașină Diesel, cu cei doi litri consum la sută.
Ca a doua mașină pentru lunile de vară pare ideală. Un fel de decapotabilă a săracului. (alex.dutu@kamikazeonline.ro)
Loading...
Loading ...