Revista Kamikaze

Cozmin Gușă se dă de mult timp mare cunoscător în probleme ruso-americano-moldo-româno- și, în general, pămînteano-strategice. Cu ocazia schimbului bilateral de spioni dintre România și Rusia, nu se putea să nu-l întrebăm ce și cum.

„80% din suprastructura politică a României sînt ofițeri acoperiți“

Reporter: Cozmine, te știu filorus. Care-i părerea ta în privința scandalului cu spioni? Ce-a căutat românul ăla, ce spionam noi în Rusia?

Cozmin Gușă: Mă, chestia cu filorusismul, dacă te referi la Dostoievski, la Tolstoi sau chiar la Kasparov, pot să fiu de acord.

Rep.: Hopa, adică ești mai mult pe beletristică și pe șah rusofil?

C.G.: Glumesc. Accept cu voi, avînd în vedere specificul publicației, orice fel de discuție legată de filorusismul meu sau filoamericănismul meu. Apropo de diplomație, Rusia nu măsoară. Întîi taie. Ei taie și după aia măsoară. E scenarită asta că, vezi Doamne, în contextul alegerilor de la Chișinău, un diplomat român de la Moscova este luat.

Rep.: Scenarita asta cine a făcut-o, Rusia sau e made in Romania?

C.G.: Nu, eu l-am văzut pe mult prea dis­tinsul, între ghilimele, Adrian Năstase că vine cu astfel de ipoteze. Mi s-a părut ușor sclerozat, pe bune. Sînt un foarte bun cunoscător al problematicii de la Chișinău, poate cel mai bun la ora actuală din România, așa că nu are nici o relevanță acea arestare. Rușii îl prind pe unul, îl execută. Democrația este un cuvînt cu foarte puțină încărcătură la Moscova. Practic, nu există și nu e dorită. Nu i-am văzut pe ruși să-și dorească prea mult democrația.

Rep.: Ce zic prietenii tăi ruși dacă aud ce ai zis tu acum, cum adică nu e democrație la ei, nu se supără?

C.G.: Eu le-am zis și în față. Prietenii pe care îi am acolo sau acceptă părerea mea, sau la revedere.

Rep.: Sînt d-ăia care umblă cu bască de comuniști?

C.G.: Nu, nu umblă cu bască nici unii, sînt oameni europenizați. N-aș vedea o diferență între ei și prietenii pe care îi am în America. Sînt la fel de plini de ei, își spun la fel, „lumea e a noastră, ce contează că Obama e un pic mai bleg, noi, infrastructura tehnocrată, sîntem puternici!“.

Rep.: În Rusia care-i blegul care conduce, Medvedev sau Putin?

C.G.: Fostul KGB conduce. Nu există vreo posibilitate de interpretare că ceea ce se întîmplă în suprastructura politicii rusești n-ar fi controlat, în totalitate, 100%, de FSB. La fel cum există puține șanse ca la vîrful politicii americane să conducă altcineva decît FBI-ul.

Rep.: Și la noi cine conduce? SRI-ul, SIE, SPP-ul, vreo firmă de badigarzi, cine?

C.G.: Sigur nu conduc reprezentanții legitimi ai poporului. În România e mare harababură. 80% din suprastructura politică a României sînt ofițeri acoperiți.

„Iubesc țara asta, dar nu-i mai respect pe români“

Rep.: Bun, pînă la urmă, cu cine crezi tu că ar trebui să ne avem mai bine, cu rușii, deci cu FSB-ul, sau cu americanii, deci cu FBI-ul, două lumi care s-au confruntat?

C.G.: Nu există diferența asta.

Rep.: Rubla e la fel ca dolarul?

C.G.: Pentru Occident, rubla e mai tare. Occidentul este dependent energetic în marea lui proporție de Rusia.

Rep.: Dar nefiind democrație acolo, o dată cu gazul nu vine și damf de comunism?

C.G.: Tu știi că și eu m-am săturat de democrație?

Rep.: Păi așa repede, în douăzeci de ani?

C.G.: Da, mi se pare cea mai îmbrăcată în staniol minciună. În America, minciuna, staniolul sînt chiar mai poleite. Avantajul americanilor este că nivelul lor de viață este unul totuși ridicat și nimeni nu mai cîrtește. Dar oamenii deștepți din America știu că democrația e mimată și acolo. Mă uit la românii noștri care vor să se mintă, care se pricep la pasele cu călcîiul și la șpriț, dar cînd e să-i pui la muncă, belesc p*la toată ziua pe cîmpie. Nu mai am nici o poftă să mai trăiesc într-o democrație hotărîtă de ei. Democrația hotărîtă de ăștia care iau șpagă la vot. Eu iubesc țara asta, dar nu-i mai respect pe români. Am prietenii mei alături de care mă simt bine, dar nu mai vreau să mă expun public, să merg la televiziuni să dau sfaturi acestor români.

Rep.: Fă-ți țărișoara ta: Gușănia.

C.G.: Mi-am făcut-o. În locurile în care mă duc eu, prietenii vin cu mine. Ce să mai fac eu în politică?

Rep.: Ce atuuri are România față de Rusia?

C.G.: Nici unul. Le-am pierdut pe toate. Cînd ne-au invitat ei să jucăm, în 2001-2002, în perioada lui Năstase, eram interesanți ca viitoare țară NATO, ei fiind parteneri NATO. În mod oficial, eu am propus semnarea unui protocol între partidul lui Putin și PSD, l-am și semnat la nivel de secretar general. Eram interesanți ca viitoare țară a Uniunii Europene, cu care Rusia putea să discute direct problemele Uniunii Europene. Erau multe lucruri: trecutul comun comunist, ortodoxismul comun, spionii comuni, traseele energetice care puteau să traverseze România. Acum nu traversează nici unul România, nu cîștigăm nici un ban de pe partea asta. Orice oportunitate pe care am avut-o a fost zădărnicită de pseudo-valoarea intelectuală a națiunii, Adrian Năstase.

Rep.: Dar i-ai fost mîna dreaptă, cum de nu l-ai dus pe calea bună?

C.G.: La partid, nu la Guvern. Fostul tău patron, domnul Vîntu, are o vorbă: mentalitate de chelner, care fute deal-ul pentru o șpagă mică. Ăsta-i Adrian Năstase. Strategiile pe care mi le construiesc sînt rezultatul logicii și al informațiilor pe care le iau de la diverși tovarăși.

Rep.: Ai zis tovarăși, fii atent! Ești ofițer rus, ia spune!

C.G.: Acest domn Năstase, care a futut meciul cum a știut el pe relațiile România-Rusia, doar pentru avantajul personal, ca să nu dea credibilitate unor lucruri pe care eu le știu cu precizie și la care am asistat, mi-a construit această legendă. Or, eu mi-am asumat lucrul ăsta pe față, eu am semnat protocolul cu rușii ca secretar general, oficial. Orice om care semnează contracte la Moscova devine brusc agent rus? Nu, Năstase m-a vopsit pe mine, ca să nu fie credibil orice aș spune eu despre prostiile pe care le-a făcut în relația cu Rusia. Iar lucrurile astea mi-au fost confirmate de un om care a murit, Dumnezeu să-l ierte, dar care le știa cu precizie: Radu Timofte, fostul șef al SRI.

PDL-iștii, arestați pînă la primăvară?

Rep.: Ce afaceri faci tu la Chișinău, cu vin, gagici? Ce are Chișinăul bun?

C.G.: Hă-hă-hă-hă, are și vin, și gagici. Are și foarte mulți specialiști în IT. Poate nu știai, înainte de 1989, Chișinăul era proiectat să devină centrul IT al URSS.

Rep.: Uăăăuuu!

C.G.: Acolo au construit și universități pentru așa ceva, chiar și locații pentru așa ceva. Sînt niște IT-iști foarte buni la Chișinău. Ironia sorții, în lo­cul de­semnat să fie centrul IT al URSS, o mega­con­strucție la marginea Chi­șină­u­lui, astăzi funcționează un mare mall, condus de un chinez, domnul Tzîn. De la afacere IT s-a ajuns la angro chinezesc.

Rep.: Vreun Geoană de Chișinău, să-l consiliezi, n-ai găsit? Au și ei de-alde Geoană pe acolo?

C.G.: Nu, ca Geoană n-au, pfuuuu. Geoană e destul de unic. Geoană a fost o confirmare a unor capacități pe care le are, dar și o confirmare a unor slăbiciuni pe care le are.

Rep.: Ponta îți place, viitorul PSD-ului?

C.G.: Ponta e gol.

Rep.: Acum erai tu bun, să-l umpli, nu? Să-i dai conținut.

C.G.: Dar nu vreau. Nu poți să-i dai conți­nut cuiva care n-are capacitatea să primească conținut. Victor e un băiat construit din carton, folosit de cei care dau trese.

Rep.: Ce crezi că va fi în toamnă? Că tot aud, „în toamna asta facem și dregem, se cutremură România“.

C.G.: Eu cred că PSD va fi suficient de slab ca să accepte guvernarea.

Rep.: Un prim-ministru, ceva, știi?

C.G.: Am trei variante de prim-ministru: prima, Ponta, a doua, Ilie Sârbu, a treia, Mihai Tănăsescu. În cazul ăsta, Băsescu poate să treacă PD-ul în opoziție, să-l reformeze, să tragă un șut în cur tripletei BVB, să caute ghiocei în primăvara care vine, dacă vor mai avea posibilitatea să umble liberi pînă atunci. (Alexandru Căutiș)

•