Nou pe filmament
Inception (2010)
Regia: Christopher Nolan; cu: Leo DiCaprio, Michael Caine, Ken Watanabe.
Atenţie! Inception este genul de film la care n-are sens să intri fără o coală albă și un pix în buzunar. Să vă spun de ce.
Presupun că toată lumea a văzut Matrix, da? Ei bine, imaginaţi-vă că, odată ajunși în Matrix, echipa lui Neo și Trinity s-a conectat de aici într-o a doua dimensiune, să-i spunem Matrix 2. Pentru ca, ulterior, din Matrix 2 să se conecteze pentru a treia oară, la un Matrix 3. Practic, vorbim aici de matricea matricii matricii.
Cam așa și cu Inception-ul nostru. Leo DiCaprio e un spărgător de minţi, un hoţ de idei. Te adoarme, ţi se strecoară într-un vis pe care ţi-l induce tot el și apoi, pac!, ţi-a furat numărul PIN, codul de la interfon, numărul secret de la pantof sau ce mai ţii tu ascuns prin căpăţînă. Pînă aici e OK. Problema e că regizorul nostru are o părere prea bună despre publicul său.
În opinia lui Nolan, toată lumea din sală tre’ să fi absolvit vreo facultate de matematică, cibernetică, fizică cuantică sau măcar vreo arhi te’n gură. Așa că DiCaprio nu se mulţumește cu primul palier. Din visul 1 se trece ușor în visul 2, iar de-aici pînă la visul 3 nu mai e decît un pas mic pentru om, dar un pas enorm spre ieșirea din sală pentru omenire. De data asta vorbim de oameni care visează că visează că visează. Aţi reușit să mă urmăriţi pe undeva? Ei, de-aia ziceam de hîrtie și pix…
Pe la jumătatea visului ajungi să nu mai știi, naibii, cine e în visul cui, cine e treaz, cine visează. Dacă se scoală japonezul ăsta acum, se trezește în care vis? Dar dacă moare? Noroc cu arhitecta Ariadne, care… Ariadne, v-aţi prins, da? Cred că nici dacă o chema Firul pe numele de familie nu era mai gogonată sugestia. (Daniel GOACE)
Loading...
Loading ...
Ei hai ca nu-i asa de greu. Level 1 e in principal peisaj urban outdoor, cu multa apa si ploaie deci oarecum albastru. Al doilea e indoor, de culoare rosu/galben (ca sa era luminat hotelul). Al treilea e peisaj montan de iarna, deci alb. Si ultimul (al 4-lea) in care nu mai ajung decat 3 persoane ca nu mai era loc, e cam intunecat ca asa trebe sa fie calea catre limbo. Hai ca-l pricepe si un discromat total ca mine. Partea mai dificila e totusi inceputul (pana se scapa de arhitectul tradator).
Ei…lasa ca nu-i bai. Pentru aia care nu pricep si isi indreapta pasii catre iesirea din sala, ruleaza Twilight in sala de langa
eu de cateva saptamani incerc sa-mi dau seama daca mi-a placut sau nu filmul. mai grav e ca de ani de zile ma chinui sa ma hotarasc daca di caprio este un actor foarte bun sau foarte prost. sugestii careva?
@ rteodor: excelent, nu remarcasem chestia asta cu nuantele!:)
@baby jane: si eu am aceeasi dilema in privinta lui Di Caprio si a lui Brad Pitt
@baby – parerea mea: foarte prost, dar, ca orice foarte prost are si sclipiri de inteligenta.
@Bob – foarte buna replica, oricat de prost e un film, cu siguranta e mai bun decat twilight.
@rteodor – Multumim ca ne-ai colorat, pardon luminat. Trebuie sa ai un spirit de observatie foarte dezvoltat daca ai constatat diferentele.
@baby jane: catch me if you can & the aviator.
@Angela: Burn after reading, Snatch & Fight club.
Serios? Filmul asta e greu de urmarit? Toate intamplarile sunt prezentate in ordine cronologica (nu ca in alt film al lui Nolan pe numele sau Memento, poate mai greu de urmarit pentru autorul acestui articol), de fiecare data ti se spune clar cine viseaza ce si unde se afla toata lumea, mai sunt contrastele cromatice pe care le-a prezentat rteodor. FFS, faceti review la Transformers data viitoare, poate nu o sa va fie la fel de greu.
Per total mi s-a parut un blockbuster relativ previzibil, dar un film foarte bun nonetheless, cu o idee misto la baza.