Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – episodul 22
Jurnalul de Afganistan se termină aici. Le mulțumim celor care au urmărit rubrica, ne‑au transmis mesaje sau ne-au luat la mișto. Celor pe care i-am dezamăgit cu prestația noastră, mai puțin spectaculoasă ca în filme, le cerem scuze. Poate data viitoare.
Ne-am înghesuit cu toții la geamurile avionului, o namilă de Hercules care s-a chinuit pînă să-și ia avînt de pe pistă. Am vrut să vedem Afganistanul de sus, unii dintre noi pentru ultima oară. Peste cinci ore aterizam la Baku, în Azerbaidjan. Acolo am petrecut timp de două beri scumpe. Pînă la București, călătoria a durat încă 8-10 beri, pe care, din păcate, nu le-am băut. Adică tot cinci ore. Am promis că la întoarcere, timp de două săptămîni, voi calcula timpul în bere. Cum am pus piciorul în țară, am fost trimiși la analize și teste psihologice. Presupun că le-am trecut, din moment ce ne-au lăsat să plecăm repede la ai noștri.
Peste cîteva zile, a urmat defilarea oficială, semn că misiunea s-a încheiat. Ne‑am adunat în curtea unității îmbrăcați în ținuta armatei române și cu bocancii americani în picioare. Interesantă imagine. Am predat echipamentul, arma, am depus coroane de flori în memoria colegilor căzuți la datorie și am mers la băut. Ne-am cinstit de bucurie că am scăpat de datorii ori că au rămas mai puține. De nevoie, cei mai mulți se gîndesc să plece din nou. Alții vor să-și dea demisia și să revină la civilie. În fond, dacă nu te duci în misiuni, nu prea are rost să rămîi în armată. De bine, de rău, din clipa în care ai plecat știi sigur că-ți vei ajuta familia cu niște bani. Viu, cu puțin peste 10.000 de euro, mort, cu de zece ori mai mult. Asta-i viața.
Tot la berile de după festivitate, am auzit următoarea poveste. Un prieten al unui prieten de la masă, om serios, profesor la o universitate din Germania, avea un student bulgar, care în afara cursurilor își rotunjea veniturile muncind pentru americani. Mai precis, se ducea de cîteva ori pe lună, în schimbul a 70 de euro pe zi, într-o bază de antrenament unde făcea figurație în diferite exerciții militare. Simulări ale războiului în orașe reconstruite după modelul celor din Afganistan. Ca orice actor, fie el și amator, bulgarul avea un rol preferat pe care îl juca cu plăcere de fiecare dată: figurant Friendly Population. Adică, la aceste simulări, omul se îmbrăca în arab și se făcea că-și vede liniștit de treabă; nu punea bombe, nu căra mitraliere, nu complota.
La ultima reprezentație, în calitatea lui de om pașnic a fost împușcat mortal de 67 de ori. Cînd te gîndești că sînt locuri pe lumea asta unde, fără să faci nimic rău, riști să mori de 67 de ori într‑o singură după-amiază, viața în România pare un pic mai frumoasă. (sfîrșit)
Loading...
Loading ...
mie mi-a placut. si ma bucur ca v-ati intors acasa asa cum ati plecat – vii.
Felicitări pentru o misiune îndeplinită. Bine ați venit acasă, la cât mai multe beri petrecute în familie. Pardon, timp. Tot aia
Zi-mi că n-ai predat bocancii americani
și că-i vom găsi scoși la licitație!
Toate cele bune!
Adrian
cand s-o termina razboiul din Afganistan?
-cand vor americanii.
eu zic ca americanii au nevoie nonstop de un razboi, sa arate lumii cine are puterea.
bocancii americani au fost primul lucru pe care l-am cumpărat cand am ajuns in Afga …. aia romanesti dupa 12 ore de zbor cu herculesu’ si 24 de ore escala fortata in baku ca se stricase hardughia ii dadeam jos din picior cu tot cu ciorap si vreo doua straturi de epiderma … us army boots rulz!!!! printre militarii nostri…
bine ca ati ajuns sanatosi..
welcome home:)
Mă ce chestie.
Cei care n-are bani p’acolea, e plătiţi ca să omoare pă cei care pleacă d’acilea acolea. Şi familiile lor primeşte bani dacă moare careva dân ei în ezerciţiul funcţ’unii.
Cei care n-are bani p’acilea, e plătiţi ca să mară acolea să stea ţintă. Şi familiile lor primeşte bani dacă cumva moare careva dân ei la “raţele şi vînătorii” ce-l joacă p’acolea.
Mă întreb: unde s-ar putea scurtcircuita chestia asta ca să primească şi unii şi ceilanţi banii, fără a se mai ezecuta deplasarea până acolo (care costă), şi fără a se mai ezecuta ezecutarea părţilor implicate (care şi asta costă).
Vreo idee, careva?
Faine articole
Si sanatate sa fie 
Da , sanatate sa fie !
Cum toate articolele interesante dureaza tot mai putin, a venit intr-un sfarsit si fenalul, ata ete !
Batalionul Posada, interesant, aia cu placutele bilignve ” Atentie, nem cad pietre ! ” (examenul dat de Divertis pt intrarea in NATO ). Probabil ca intr-un viitor nu prea indepartat vom mai avea diferite articole despre aventurile mandreii armii romane pe diferite meleaguri/coclauri ale planetei asta.
Bafta !
sugestie: daca s-ar stringe mai multe solicitari/incurajari/amenintari cu bataia, autorul jurnalului ar putea fi convins sa duca mai departe cumva serialul. trebuie doar sa insistati aici. eu am facut-o in privat, dar se pare ca nu am convins
Dragă admin,
Adică matale ne ceri nouă să-l convingem pe toarșu autor să să ducă înapoi acoloșa în Afghanistan ăsta? La cât de mult îi plac ciubotele americane, ai răbdare matale olecuț să să rupă prima ciubotă. Apoi să vezi cum s-o dușe înapoi, cu coada-ntre picioare. Noh! Apoi ce ți-e și cu ciubotele din ziua de azi, muuuiiiicăăăăă!!!
Adrian
Pentru autor:
Bre, oprește-te bre din scris că o să te audă mogulii și or să te ia la ei. Și nu vrei asta, că se supără nentu Boc pe matale și te dă cu toate … mă rog, nu-i vreme a spune cu ce.
Pentru admin: crezi că ține psihologia inversă? Na că mă dădui de gol…
Eh, Adrian
PS: dar de voi depinde daca sa continue sau nu, de noi numai daca vrem sa cumparam ziarul in continuare sau nu !
De pilda saptamana asta am zis pas la kamikaze, ziarul de hartie, m-am uitat numai pe net la ala online.
Multumesc domnule Web-editor(sic
) pentru articole. Nu stiu daca e o idee grozava dar poate te vei gandi sa continui si cu experiente din tara.
Sanatate!
Hmmmm,dar cine a zis ca viata nu e frumoasa in Romania???Mi-a palcut noata ta optimista sa-i zicem din final….realitatea chiar e ironica…acum s ama gandesc plec in Afganistan pentru 20.000 E…sau pt de 10 ori mai mult?????….mort….ce mizerie de oameni,astia au studiat umorul negru la nivel de doctorat…cand mai aud ca “l-au facut erou si l-au ridicat la gradul de sublocotenent post-mortem”,si…gata..nu mai zic nimic ca m-am enervat….