Vă povesteam în numărul trecut despre clienții „platinum“ ai caselor de pariuri, adică vedetele cu golaveraj bun în portofel, care conving și alți prieteni la fel de înstăriți să-și încerce norocul într-o activitate ceva mai nobilă decît obișnuitele table sau zaruri.
Un astfel de client este Cristi Borcea, vestit investitor la Dinamo și degrabă dansator din buric la golurile favoriților. Casele de pariuri au toate motivele să-l aduleze pe Borcea. În primul rînd, pentru că este un parior prost: riscă sume mari pe cote foarte mici și pariază mereu pe Dinamo, chiar și dacă aceasta ar juca împotriva reprezentativei lumii.
În al doilea rînd, Borcea este iubit de case pentru că a adus cu el și alți pariori din ceea ce am putea numi „grupul Dinamo“, care include cam toată organigrama clubului, de la antrenori secunzi (care fac chetă pentru a-și putea permite să joace în contul lui Borcea, căci asta presupune o sumă minimă pariată) pînă la directori sportivi și acționari. Dar ceea ce este și mai important este că și prietenii lui Borcea sînt la fel de pricepuți la sportul ăsta ca și mentorul lor. Iar regele pariurilor ratate este, după cum probabil vă așteptați, tenacele Vasilică Turcu.
Uneori, „grupul Dinamo“ își unește forțele și pariază împotriva altei mari entități de gambleri din industrie: Becali & nepoții. O ciocnire celebră a acestor coloși a fost înainte de meciul Steaua-Dinamo din mai 2008, în care „cîinii“ au bătut cu 4-2. Atît de mare a fost miza propusă de aromâni, încît Borcea și ceilalți au fost nevoiți să-i cheme în ajutor pe Nicolae Badea și Gigi Nețoiu, care au băgat adînc mîna în buzunar pentru a egala suma cerută de Becali.
Așa se explică și reacțiile de după meci, pe care probabil vi le mai amintiți. Gigi Becali avea un ten de nuanță pămîntie și s-a jurat (în particular) că nu se mai dedă la jocuri de noroc în apropierea Sfintelor Paște, iar Nețoiu rupea scaune de bucurie în loja oaspeților din Ghencea.
Puțini sînt dinamoviștii care nu-și investesc veniturile și/sau averea în arta pronosticurilor sportive. Culmea, se pare că cei mai cuminți din club sînt chiar jucătorii, care nu pariază dintr-un motiv obiectiv și serios, enunțat într-un mod caracteristic de către Cornel Dinu: „Jucătorii noștri nu pariază pentru că sînt incapabili să deosebească slova“. (ANDREI MANȚOG, DANIEL SMEADA)
(va urma)
Loading...
Loading ...