Pentru că, în ultima vreme, a tot făcut febre 39, Planeta Moldova a ajuns între patru scînduri, însă, pentru ca adevărul istoric să nu aibă de suferit tocmai din cauza limbajului și a ortografiei, trebuie spus nu „între patru scînduri“, ci Între 4 skanduri. Acesta este titlul albumului pe care Planeta Moldova și Febre 39 l-au scos de curînd la Roton.
Albumul are 18 piese și un bonus track, cele mai multe piese fiind, bineînțeles, de rîs și foarte de rîs, la fel ca și titlurile pieselor: Zen frățioare, Infinitul lăutăresc, Bosonul Higgs, Astăzi am, mîine n-am, Critica rațiunii pure, Vocile reproducerii, Imnul curvarului, Greață de dimineață și așa mai departe. Lansarea albumului va avea loc în septembrie, timp suficient pentru a pune deoparte, la ciorapul ăla alb din buzunarul pantalonilor negri, vreo 24 de lei.
A publicat romanele Pizdeț, Letopizdeț, Bong și a făcut foarte bine că le-a publicat. S-a luptat cu diplomatozaurii din Ambasada României la Chișinău pentru a-și primi cetățenia română și, după ce a luat act de dexteritățile funcționărimii române într-ale jocului de perspicacitate numit Alba-Neagra, a primit-o. Alexandru Vakulovski, căci despre el este vorba, este un nonconformist căruia i se fîlfîie pînă și de propriul său nonconformism. Scrie ce are chef și cum are chef. Vinerea trecută, în cadrul festivalului FânFest de la Roșia Montană, Sandu și-a lansat romanul 157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană (Editura Cartier), o carte nerecomandată celor care servesc cianură la micul dejun și care și-au îmbrăcat măselele de minte în aurul de companie al firmei Roșia Montană Gold Corporation.
Miercuri, 18 august, se întîmplă la Vălenii de Munte un eveniment extraordinar, o seară de jazz și poezie, ai cărei protagoniști sînt șarmantul pianist constănțean Harry Tavitian și carismaticii poeți Mircea Dinescu și Adam Puslojić (Serbia). Ultima oară cînd Tavitian, Dinescu și Puslojić s-au întîlnit pe o scenă într-un concert de neuitat a fost în urmă cu 15 ani, la Constanța. Vălenii de Munte, are you ready?
Apropo de Tavitian și Dinescu: în urmă tot cu 15 ani, Mircea Dinescu publica un editorial în Academia Cațavencu despre o întîmplare petrecută în preajma Crăciunului din 1989, cînd spiritul revoluționar încă umbla liber pe străzile țării. Gărzile patriotice l-au oprit pe o stradă din Constanța pe „teroristul“ Harry Tavitian, confiscîndu-i oala de sarmale pe care o căra într-o plasă, cu toate că sarmalele acelea nu erau nici ofensive, nici defensive, chiar dacă arătau ca niște grenade învelite-n foi de varză sau de viță. Iată finalul articolului lui Dinescu: „Asmuţind gărzile cu tricolor asupra bărbosului destabilizator, bătrînii retrăiau momentele de extaz revoluţionar ale anilor ’70 cînd se sfîșiau minijupele fetelor în plină stradă, iar pletoșii erau purtaţi cu alai pe la frizerii. Somat să scoată grenadele și kalașnikoavele din sarsana, jazzman-ul, cu pistolul la tîmplă, a dezamorsat cu mîini tremurînde capacul oalei infernale pînă ce nările nevricoșilor patrioţi s-au dilatat de mireasma enibaharului, a verzei acre și-a ciolanului afumat pitulat printre sărmăluţe. Prudenţi și cam jigniţi, bătrînii au hămăit în cor: «Să guste! Să guste! Să guste!», convinși că teroristul armean s-a deghizat în traficant de sarmale cu efect întîrziat. Harry n-a apucat să îngurgiteze decît vreo trei, restul fiind rechiziţionat degrabă întru victoria revoluţiei române“.
De mai bine de 50 de ani, Ion Cucu (n. 1937) fotografiază scriitori. A fost fotograf la zece președinți ai Uniunii Scriitorilor: Demostene Botez, Mihai Beniuc, Zaharia Stancu, Virgil Teodorescu, George Macovescu, D.R. Popescu, Mircea Dinescu, Laurențiu Ulici, Eugen Uricaru și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Nicolae Manolescu. Nu a făcut decît fotografii alb-negru, neavînd încredere, după cum declara într-un interviu în Observator cultural, în fotografia color. De curînd, o parte din fabuloasa arhivă foto a lui Ion Cucu se află pe site-ul Uniunii Scriitorilor din România și chiar merită să aruncați un ochi aici.
Am primit pe adresa de e-mail a redacției un mesaj sincer și direct din partea poetului Șerban Mărgineanu: „Puteți ajuta un Poet proaspăt publicat, cu un strop de promovare? Nu reușesc să mă lansez ca lumea…“. Sigur că putem, domnule, se poate ca tocmai noi să nu putem, în definitiv nu ne costă nimic să spunem că poetul Șerban Mărgineanu a publicat cartea de poezii Citadine la Editura Independent Film, din care, iată, transcriem două strofe din poezia nu întîmplător intitulată Obișnuință: „Se fâţâie prin casă și mica mea căţea, / Mi se așează-n cale, mă poticnesc de ea, / Are-o privire dulce, și aere subtile, / Și stă la mine-acasă de nouă ani de zile… // Se uită lung la mine și-mi cere de mâncare, / Dacă nu-i dau, e tristă și plânge foarte tare, / O vagă nostalgie citesc în ochii ei, / Fiinţă rătăcită din lumea de căţei…“ Frumos, nu?
Loading...
Loading ...