Sigur ați uitat de…
ARO-ul lui Ceaușescu. Eu l-am văzut pe Ceaușescu în noiembrie ’89, la o vizită oficială. Poate nu credeți, dar eu doream din toată inima mea de copil să îl văd pe Ceaușescu. Guess what: din cauza ARO-ului lui (foto 1). Da, da, da – mie mi se părea foarte mișto și am stat 10 ore în picioare ca să îl văd pe to’ar’șu de dragul ARO-ului lui. Ei bine, și aici era o șmecherie: în ’89, ARO-ul lui Ceaușescu avea faruri duble.
Însă nu o să găsiți vreo poză a acelui model, cu excepția acesteia: foto 2. Cam pixelată, cam de la distanță, dar, de dragul corectitudinii și al fanilor ARO-ului lui Ceaușescu, o publicăm ca să vă aduceți aminte cît de deștepți eram: în timp ce alții aveau Mercedes-ul lor 190 D, noi ne bucuram că are Ceaușescu Aro cu farurile cromate. Bă, proști eram!
Păcănitori la spițe, partea a doua. Pentru că ne-am făcut mîna săptămîna trecută cu păcănitorile de la spițe din pahare de înghețată, am decis să închidem acest subiect ultrageneros și să vă prezentăm cu mare bucurie, pentru ultima dată în România, păcănitoarea de spițe de bicicletă din cablu izolator!! Procesul era simplu: căutai o mie de ani un cablu disponibil.
Dacă credeți că acum 25 de ani era la fel de ușor ca azi să găsești un cablu de Internet prin cămară, vă înșelați mai rău decît Crin Antonescu, care crede că PNL nu vrea la guvernare. Singurele surse de cablu disponibil erau: un cablu rupt de la un fier de călcat, păstrat pentru orice eventualitate în cămară, în lada cu scule, ori un cablu de la o antenă. Sau să fi avut la bloc un vecin care lucra pe șantier. Deci, după ce găseai cablul, îl tăiai în bucățele mici de cam 2 cm, pe care le tăiai de asemenea pe mijloc (foto 3). După care le puneai pe fiecare spiță, astfel încît, atunci cînd roata se învîrtea, bucata de cablu de plastic cădea pe jantă și producea un zgomot specific (foto 4).
Atenție: cele mai șmechere spițe erau cele pe care se aflau, în straturi, mai multe rînduri de păcănitori. Și și mai atenție, știți care era maximum în materie de multe păcănitori pe spiță? DACĂ ERAU ÎN TREI CULORI, ROȘU, GALBEN ȘI ALBASTRU. Cred că puteai să faci sex dacă te vedea o fetiță de la bloc cu asemenea bicicletă, dar pe vremea aia nu se punea problema așa, că nu erau filme porno. Ei, și acum întrebarea finală, pentru cei mai cunoscători-cunoscători: știe cineva pentru ce se puneau păcănelele astea la spiță? (Răsturnat: Ca să sune ca roțile de la semicursieră, care aveau mai multe foi!!!) (va urma)
Loading...
Loading ...
Pacanelele sau plasticele montate pe spite, aveau rolul sa frece la rece spitele si sa faca zgomotul specific.Inconvenientul era ca, viteza de deplasare a bicicletei trebuia sa fie mica, pentru a avea loc alunecarea, aproximativ din punctul de maxim al inaltimii spitei, catre punctul de minim, unde avea loc socul, care producea sunete in cascada.La viteze mari, plasticele stateau lipite spre janta, iar efectul era zero.Astfel gravitatia era invinsa de forta centrifuga.In acele vremuri, ca si in ziua de azi, cine o avea mai mare, primea mai mult respect si reducea la tacere pe toti pustanii.Noi pustanii o aveam mai mica, adica roata de la Pegas era mai mica si facea mai putin zgomot, fata de roata de la Tohan sau Ucraina, care era mai mare si producea cele mai pure sunete.Materiile prime, pe sorto-tipo-dimensiuni se procurau din demolarile caselor vecinilor, sau demolarile strazilor adiacente.Se obtineau cabluri electrice de diverse culori, inclusiv bucatile de tevi din PVC, de la protectia instalatiilor electrice, cu care expediam cornete peste strada.Tot in acea perioada de vesela amintire, am fost posesorul unei semi-cursiere Sputnik si putin mai tarziu, a unui aparat fotografic reflex Zenit.Echivalentul in timpurile de azi a unei motociclete Aprilia si a unui DSLR Canon EOS Mark IV.
Țăcănelele aveau rolul sa imite zgomotul specific al butucului de semicursiera. Ce naiba, ba, Musat, doar am dezbatut problema in prealabil!
deci incepusem sa-mi aduc aminte cu placere da a venit Costi si mi-a stricat cheful… auzi bah Costi da tu cand umblai cu d’astea chiar te gandeai tu ca gravitatea e invinsa de forta centrifuga??? nu stiu mah da… la noi era mai simplu nene… noi vedeam la aia mari si mergeam in santier, furam cablu’ si bagam la roata… la care nu facea zgomot ori era el prost ori avea bicicleta de rahat… da la gravitatie si alte d’astea…
Daca aveai pacanele te luau ailalti la misto ca esti sarac si n-ai bani de semicursiera, da’ vrei sound de jmeker. Ca sa nu fie tarani prosti, toti ziceau ca si-au pus pacanele “ca sa curete noroiu’ da pa spite, frate!”