Opinie

Restauraţia comunistă

Ideile de Piaţă – partea întîi

Bază de discuţie (hai, de şuetă):

Profitul e rău. Dacă ştii sigur chestia asta, o întrebare. Din banii pe care-i cîştigi lunar, vrei să-ţi rămînă ceva şi pentru sufletul tău, după ce-ţi asiguri supravieţuirea şi achiţi dările la stat? Dacă răspunsul e da, atunci vrei profit. Profit înseamnă încasări minus cheltuieli. Fără profit, nu există progres. Nici personal, nici social.

Privatul e o bestie. Privatul eşti tu. Dacă tu eşti o bestie, privatul e o bestie. Dacă nu, nu.

Să dea statul bani. Banii statului vin din buzunarul tău. Toţi.

Guvern de tehnocraţi. Exact asta au promis comuniştii: conducerea ştiinţifică a poporului, în toate domeniile, prin cei mai buni specialişti. Tehnocraţia e comunism, sub altă pălărie. Tehno, desigur. Hip, tehno-comunismul ăsta. mai mult

Adrian Năstase iubește vorbele pe la spate și zvonurile

Părerea lui Căutiș

La aflarea veștii că a fost condamnat la închisoare, Adrian Năstase a băgat-o imediat p-aia cu “e condamnare politică”, adăugînd și pe ce se bazează: “Au fost zvonuri în legătură cu faptul că judecătorul Ionuț Matei (n.r. – președintele completului) a avut întîlniri cu reprezentanți ai DNA.”

Deci Năstase se apără invocînd zvonuri! Un fost prim-ministru al României aduce ca argument al nevinovăției sale niște zvonuri!

În aceeași măsură, respectînd logica aceasta, ar putea fi și condamnat în temeiul altor zvonuri. Noi spre exemplu am auzit zvonul că Adrian Năstase ar avea o avere de peste două miliarde de euro. Zvonul spune că mare parte din această colosală sumă ar fi sub forma unor nave care fac transport de mărfuri în Marea Chinei. Zvonul acesta se corelează perfect cu alt zvon care zice că relațiile de bisnis ale lui Bombonel în acea zonă dăinuie de pe vremea cînd socru-său era ambasador al României la Beijing. Tot zvonurile zic că SIE, Serviciul de Informații Externe al României, ar avea suficiente date despre averea ascunsă a lui Năstase, încît acesta să fie condamnat nu la doi ani, ci la vreo două sute. mai mult

Dictatorul e ca și mort. Trăiască dictatorul!

Mai drept (la postură mă refer) decît de obicei, cu privirea (cît se poate de) limpede și cu siguranța de sine a omului venit din străinătate care se simte deștept pentru că a văzut clădiri frumoase și semafoare corelate, Traian Băsescu a ținut ieri un discurs cu adevărat istoric. Și prin ”istoric” nu vă gîndiți că-l apreciez pe scara bun/rău. Mă refer strict la faptul că a fost primul care a vorbit ceva mai detaliat despre un subiect care ne va preocupa intens pentru mult timp de acum încolo. De fapt, ce a făcut Băsescu ieri? Și-a anunțat succesorul la conducerea țării. mai mult

“Footoo-le mooma-n koor dă anarchists!”

Jurnalul unui român în state, în criză și în budă

Cred că de la Revoluția aia bătrînă nu a mai fost România așa băgată în seamă prin presa străină. Site-urile de știri americane prezintă aproape zilnic imagini de la proteste, poze cu jandarmi, sau scutieri, cum le zicea în perioada pre-facebookiană, cu demonstranți și ultrași îmbrîncindu-se, altoindu-se și pe alocuri pupîndu-se cu forțele de ordine, ca într-o familie disfuncțională în care el și ea, muci de beți, se bat în parte, pentru a se împerechea ulterior, pe dormeza din bucătărie, sub privirile îngrozite ale copiilor, viitori suferinzi de PTSD. mai mult

Adrian Năstase – o condamnare necrologică

Părerea lui Mircea Toma

Adrian Năstase a fost condamnat. În sfârșit, vor spune unii. Alții vor acuza actuala putere politică de presiuni asupra justiției. Ca ziarist, am trăit ani de zile speranța ca justiția să-mi limpezească situația morală a lui Adrian Năstase. Să știu și eu dacă acest domn mai degrabă elegant, pasionat de artă, cu un remarcabil aplomb în reacții, iute de blog, dar nu lipsit de simțul umorului își merită soarta de suspect etern.

Un luptător pentru drepturile omului persecutat de regimul Ceaușescu. Persecuțiile politice l-au urmărit pe Năstase încă din tinerețe. Înainte de prima Piață a Universității – 21 decembrie 1989 – junele Năstase a fost succesiv ginerele a doi demnitari comuniști (Grigore Preoteasa și, apoi, Angelo Miculescu); el s-a specializat în probleme de drepturile omului și pace la UNESCO (Paris) și la Oslo, după care a fost coordonator de studii la Institutul Internațional de Drepturile Omului la Strasbourg. mai mult

O stewardesă nu trebuie atinsă nici cu o fl oare. Doar cu pumnul

Jurnalul unei stewardese

Într-o iarnă grea, cu aviația încâlcită din cauza ceții și a zăpezii din București, s-a întâmplat ca toate avioanele venite din țările calde să aterizeze la Timișoara. Cei mai mulți dintre pasagerii acestor zboruri erau cetățeni din Vest ce doar ne tranzitau țara în drumul spre casele lor. Unii dintre ei aveau ca destinație finală Londra, iar responsabilii români au decis ca, decât să-i mai care spre Otopeni și de-acolo spre Anglia, mai bine să-i urce într-o cursă ce oricum pornea la drum din București. Organizați cum suntem noi de obicei, procedurile au durat câteva ore. Ore care le-au pus nervii pe bigudiuri atât în capetele pasagerilor îmbarcați la București cu destinația Londra, cât și în capetele celor veniți de la Bangkok și rătăciți în Timișoara. Hai că ați obosit doar citind. Cei ce au fost măcar o dată în viață „victimele“ unei neregularități de zbor pot înțelege mai ușor năuceala iscată. mai mult

A-nceput de ieri să ningă. Mintea ne-a stat

Părerea unei stewardese

Mă scoate din minți toată această isterie creată în jurul unei ierni absolut banale care face parte din fișa postului paralelei pe care se află România. Au răgușit meteorologii anunțându-ne că-n noaptea  de marți spre miercuri vine iarna și, cu toate acestea, lumea e cuprinsă de mirăciune. mai mult

DiCaprio, ce-ţi mai place să joci rolul şefului FBI!

J. Edgar (biografic, SUA 2011)

J. Edgar este încă un film cu Leonardo DiCaprio jucînd rolul unui om matur. Recunosc, eu am această problemă: cam de la Titanic, The Beach şi Gangs of New York nu-l mai pot vedea pe DiCaprio făcînd rolul unui adult. Îmi cer scuze, dar Aviatorul mie mi s-a părut o gravă eroare de casting. Acum, la J. Edgar, cu atît mai mult. C’mon… Cum să distribui moaca aia de puşti în rolul celei mai dure figuri care a condus vreodată FBI-ul?

mai mult

Vreau să apar la Sinteza zilei. Mă va ajuta Cătălin Striblea

(Părerea lui Vărzaru)

Iar eu îl voi ajuta pe Dan Voiculescu să apară la B1

Mai întîi am vrut să scriu despre propria mea Piață a Universității. Duminică, în piață, conform presei, apăruseră pancarte majoritare care cereau revenirea la monarhie. Simțind momentul, Regele însuși dăduse un comunicat către țară prin care cerea românilor să reziste. Să reziste. Să reziste. Părerea mea e că se face de rîs, dar e doar părerea mea. Însă, dacă toate cauzele bune sînt prezente în piață, mi-am dat seama că și problema care mă frămîntă pe mine de trei ani, care are un impact social economic mai mare decît treaba cu Roșia Montana, merită să meargă în piață și să se prindă în hora cauzelor bune care își vor găsi rezolvarea prin căderea lui Băsescu. Voiam să scriu că prețul real al apartamentele de trei camere din București nu este mai mare de 24.000 de euro și că, fără programul Prima Casă al Guvernului Boc, prețurile ar fi ajuns așa de jos încă de acum doi ani, declanșînd o reacție în lanț în societate și economie, prin care mulți oameni ar fi trăit mai bine. Tinerii, cuplurile, clasa de mijloc și-ar fi permis apartamente mai ieftine, ar fi luat mobilă și decorațiuni și ar fi existat rate suportabile care le-ar fi permis să aibă și o viață personală. Cererea de bunuri și servicii ar fi crescut economia. mai mult