Spre deosebire de restul filmelor de serie J, “Splice” (în traducere, “Hibrid”) are avantajul că îi lipsesc clişeele, ba chiar pe alocuri poate surprinde. Poate surprinde cît de prost e. Sincer, singurele lucruri care m-au făcut să nu ies după primele 20 de minute au fost numai poziţia în sală fix pe mijlocul rîndului şi porţia enormă de popcorn Elefant pe care am apucat să mi-o cumpăr la intrare.
Aşadar, dacă tot am apucat eu să-mi stric o sîmbătă după-amiază, permiteţi-mi să vă povestesc ce aveţi marea ocazie de a rata zilele astea la cinema.
Slovenia este o țară al cărei cel mai mare cotidian național, Delo (Munca), își permite să-și ocupe jumătate din prima pagină cu o știre despre poezie.
În România acest lucru ar fi excentric și sinucigaș pentru orice cotidian.
Mai întîi a fost o scrisoare de protest, intitulată „Cu ce drept ne diminuați drepturile de autor?“, inițiată de Agenția de Carte. Scrisoarea a atras un tsunami legitim de semnături de la scriitori, artiști, jurnaliști, muzicieni și tot felul de alți autori, care s-au trezit peste noapte cu o mînă adîncă înfiptă în buzunar.
Regia: tot ăla care l-a regizat și pe primul; cu: aceleași personaje, doar că (mult) mai în vîrstă.
„De bunăvoie și nesilit de nimeni, mergi cu mine la mall să vedem Sex and the City 2?“ Mă rog, la sfîrșitul frazei enunţate de prietena mea, semnul de punctuaţie era ceva mai drept, însă o menghină și două ciocane aplicate corect în text pot face minuni.
Consiliul Național al Cinematografiei a anunțat rezultatele concursului de proiecte cinematografice, sesiunea iunie-iulie 2010. La lungmetraj de ficțiune, cei mai mulți bani i-a primit Tudor Giurgiu (1.635.000 de lei), pentru Despre oameni și melci (producător Libra Film, scenariu Ionuț Teianu), urmat de eternul și fascinantul – ați ghicit – Sergiu Nicolaescu (1.561.841 de lei), pentru proiectul Ultimul corupt al României (producător Media Pro Pictures, scenariu Adrian Lustig).
Salt este ultimul film de acţiune în care joacă Angelina Jolie. Zic ultimul pentru că, la cele 40-45 de kilograme cît cîntărește în film cu tot cu grenadele și pistoalele îndesate prin buzunare, Angelina nu pare să o mai ducă multe kile… ăstaaa, zile. Din acest punct de vedere, Salt mi se pare mai degrabă o radiografie publică a pacientului Jolie Voight Angelina, născută iunie 1975, Los Angeles, California, care, din cauza filmărilor, n-a mai avut timp să ajungă la un medic nutriţionist. Sau la restaurant. Sau la frigider.
Pentru că, în ultima vreme, a tot făcut febre 39, Planeta Moldova a ajuns între patru scînduri, însă, pentru ca adevărul istoric să nu aibă de suferit tocmai din cauza limbajului și a ortografiei, trebuie spus nu „între patru scînduri“, ci Între 4 skanduri. Acesta este titlul albumului pe care Planeta Moldova și Febre 39 l-au scos de curînd la Roton.
Regia: Christopher Nolan; cu: Leo DiCaprio, Michael Caine, Ken Watanabe.
Atenţie! Inception este genul de film la care n-are sens să intri fără o coală albă și un pix în buzunar. Să vă spun de ce.
Presupun că toată lumea a văzut Matrix, da? Ei bine, imaginaţi-vă că, odată ajunși în Matrix, echipa lui Neo și Trinity s-a conectat de aici într-o a doua dimensiune, să-i spunem Matrix 2. Pentru ca, ulterior, din Matrix 2 să se conecteze pentru a treia oară, la un Matrix 3. Practic, vorbim aici de matricea matricii matricii.
Mihnea Blidariu, chitarist, trompetist și vocalist al trupei Luna Amară, dar și autor a două volume de poezie (No Future și Mânia.ro), a publicat pe blogul personal, timp de cîteva săptămîni, un roman intitulat Playlist.
În fiecare săptămînă cîte un capitol, fiecare capitol din cele 15 ale cărții purtînd titlul unei melodii: Sing (Dresden Dolls), On The Turning Away (Pink Floyd), Killing In The Name (Rage Against The Machine), Bleed The Freak (Alice In Chains), Smells Like Teen Spirit (Nirvana), Belongs (NIN), Marble House (The Knife), Lost Song (The Cat Empire), Indifference (Pearl Jam), I Grieve (Peter Gabriel) și așa mai departe.
Doamna Antoaneta Ralian, eminentă traducătoare de limbă engleză, a fost de curînd protagonista unei întîmplări oarecum ciudate, pe care o relatează, sub forma unei scrisori trimise la redacție, în Observator cultural.
Într-o zi, doamna Ralian primește un telefon de la o editură cu care nu mai colaborase pînă atunci, o editură care nu se numea nici Humanitas, nici Polirom, nici măcar EST.
Degeaba îți dau prestanță pe stradă câinele, haina de blană și mașina mare dacă la dușuri trebuie să intri fără ele.
O companie românească a amânat lansarea oficială a unui laptop producție proprie pentru că prototipul a fost furat în timp ce stătea singur în camera unui hotel de lux din București. Asta da fiță: să furi prototipul, ca să nu mai aibă nimeni în toată lumea laptop ca al tău! Vă dați seama cum ar fi arătat lumea modernă dacă am fi fost de față sau măcar prin preajmă atunci când au apărut banii pe pământ?
Dacă vă întrebați de unde mai au bani cei de la Realitatea pentru machiaj, haine, rămășițe de salarii, deplasări ori apă minerală pentru moderatorii și invitații care fac spume la gură, răspunsul este…
Pentru actorii (sociali, desigur, cum sînt ei cunoscuți în sociologie) ratați, pasionați de programele celei mai de succes televiziuni din România și de Băsescu, consilierul prezidențial Lăzăroiu a adus o veste bună: partidul lui Dan Diaconescu a crescut la 20%.
Bretelele lui Marius Tucă tremură de cînd a căzut în dizgrațiile lu’ dom’ profesor Voiculescu. De la care îi vin, pe mail, și deciziile pe care se preface că le ia în legătură cu angajații care au rămas la Jurnalul Național.
Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat, prescurtat (oficial) ISCIR. Ce ziceți de numele ăsta? Dar de șeful ISCIR, Mircea Vasile Zegrean? N-ați auzit, știm.
Loading ...