Editorial

Adrian Năstase – o condamnare necrologică

Părerea lui Mircea Toma

Adrian Năstase a fost condamnat. În sfârșit, vor spune unii. Alții vor acuza actuala putere politică de presiuni asupra justiției. Ca ziarist, am trăit ani de zile speranța ca justiția să-mi limpezească situația morală a lui Adrian Năstase. Să știu și eu dacă acest domn mai degrabă elegant, pasionat de artă, cu un remarcabil aplomb în reacții, iute de blog, dar nu lipsit de simțul umorului își merită soarta de suspect etern.

Un luptător pentru drepturile omului persecutat de regimul Ceaușescu. Persecuțiile politice l-au urmărit pe Năstase încă din tinerețe. Înainte de prima Piață a Universității – 21 decembrie 1989 – junele Năstase a fost succesiv ginerele a doi demnitari comuniști (Grigore Preoteasa și, apoi, Angelo Miculescu); el s-a specializat în probleme de drepturile omului și pace la UNESCO (Paris) și la Oslo, după care a fost coordonator de studii la Institutul Internațional de Drepturile Omului la Strasbourg. mai mult

Vreau să apar la Sinteza zilei. Mă va ajuta Cătălin Striblea

(Părerea lui Vărzaru)

Iar eu îl voi ajuta pe Dan Voiculescu să apară la B1

Mai întîi am vrut să scriu despre propria mea Piață a Universității. Duminică, în piață, conform presei, apăruseră pancarte majoritare care cereau revenirea la monarhie. Simțind momentul, Regele însuși dăduse un comunicat către țară prin care cerea românilor să reziste. Să reziste. Să reziste. Părerea mea e că se face de rîs, dar e doar părerea mea. Însă, dacă toate cauzele bune sînt prezente în piață, mi-am dat seama că și problema care mă frămîntă pe mine de trei ani, care are un impact social economic mai mare decît treaba cu Roșia Montana, merită să meargă în piață și să se prindă în hora cauzelor bune care își vor găsi rezolvarea prin căderea lui Băsescu. Voiam să scriu că prețul real al apartamentele de trei camere din București nu este mai mare de 24.000 de euro și că, fără programul Prima Casă al Guvernului Boc, prețurile ar fi ajuns așa de jos încă de acum doi ani, declanșînd o reacție în lanț în societate și economie, prin care mulți oameni ar fi trăit mai bine. Tinerii, cuplurile, clasa de mijloc și-ar fi permis apartamente mai ieftine, ar fi luat mobilă și decorațiuni și ar fi existat rate suportabile care le-ar fi permis să aibă și o viață personală. Cererea de bunuri și servicii ar fi crescut economia. mai mult

Lista candidaților la Trambulina Universității

Părerea lui Mircea Toma

Succesul pe care l-au repurtat tinerii atleți politici ai Revoluției din 1989 s-a păstrat ca un vis american în mințile unor români. Tehnicile folosite atunci pentru lansarea pe orbita politică a României au fost de o mare diversitate, dar, de departe, vedeta a fost emanația. Azi, tehnica este omologată și încă extrem de actuală cu atât mai mult cu cât Emanatul anilor aceia e bine mersi: fostul președinte Ion Iliescu are o condiție politică admirabilă și a scăpat și de polipul din țeava de emanație.

Era, așadar, de așteptat ca ocuparea cu succes a Pieței Universității de către indignați – o oportunitate de schimbare, nu? – să atragă sportivi din toate colțurile țării. Țara Tupeului. mai mult

Înainte, spre trecut!!!

Părerea lui Alexandru Hâncu

Felicitări! Reforma sanitară a fost oprită. Aţi reuşit. Felicitări şi preşedintelui Băsescu pentru că a cedat! În fond, de ce să susţii, împotriva curentului, o idee? Doar pentru că e ideea bună? Doar pentru că ai dreptate? Ce contează, cînd o splendidă campanie de dezinformare, pe care nu ai putut s-o contracarezi, reuşeşte, în două săptămîni, să-ţi convingă partidul că o să piardă alegerile dacă nu renunţi? Deci stop! Victorie! Băsescu nu ne mai omoară cu privatizarea pe bază de profit. Sistemul de sănătate de la noi e perfect, nu trebuie schimbat nimic. La stat, medicii sînt îngeri, la privat sînt demoni. Vor profit. Aplauze pentru toţi fanii antireformei. Înjuraţi că daţi şpagă la doctori, strigaţi că medicina de la noi e un dezastru, că vă omoară cu zile, dar v-aţi luptat să rămînă aşa cum e. Comunistă. Halal! mai mult

De ce-mi place Raed Arafat

Părerea lui Alex Căutiș

Îmi place Raed Arafat pentru cum s-a comportat într-o întîmplare pe viață și moarte la care am fost părtaș și în care s-a implicat profund. Nu, n-am fost descarcerat de SMURD după ce am intrat cu mașina într-un pom. De acolo am ieșit singur. Povestea e alta și are un pic de legătură și cu Traian Băsescu. mai mult

Sfatul medicului*: ieșiți în stradă

Părerea lui Mircea Toma

Sedentarismul, se știe, este inamicul vieții. „Muriți în case!”, le ura cu sete, vineri seara, o doamnă care mărșăluia spre Cotroceni mămăligilor care nu ieșeau în stradă. În stradă? Printre lacrimogene, incendii și ploaia de cataroaie? Ce cură de sănătate poate fi o asemenea experiență? Există două abordări posibile pentru a răspunde la întrebarea asta. Una macrosocială și alta muie Băsescu. mai mult

Alegerile mondene din 2012

Părerea lui Vărzaru

Recenta intrare a lui Irinel Columbeanu în cursa pentru Primăria Capitalei tulbură apele politicii românești. Să-l disprețuim doar pentru că-i mărunțel și băiatul lui tata, sau să ne întrebăm din voturile cui mușcă Iri înainte de turul întâi și spre ce candidat își va îndrepta procentele în turul doi? Cu capitalul de imagine nu te joci. Oricît de tabloid ar fi un personaj, în el o lume a valorilor de dreapta și idealurilor de stînga își face încercarea. Dar candidatura lui Irinel va atrage și alte candidaturi mondene. Să fim cu un pas în fața altora și să analizăm personalitățile tabloide care stau să fie recrutate.

Moni Columbeanu. Faptul că și-a scos silicoanele recent echivalează cu hotărîrea administrației PDL de a tăia cu 25% salariile bugetarilor. Dacă ar fi țipat în gura mare că e obligată să-și reducă sînii din vina sărăciei, a doctorilor sau a lui Băsescu, fără nici o ezitare o vedeam la PNL sau PSD. Faptul că merge demnă mai departe și nu așteaptă ajutor de la stat ține de o filozofie a dreptei. PDL ar trebui să o aibă în vedere. mai mult

Jupuirea României. Azi: Starbucks

Ducu Hâncu nu vă recomandă

Starbucks are cel mai mare lanţ de cafenele din lume: peste 18.000, în vreo 55 de ţări. E şi una dintre cele mai simpatizate corporaţii americane, pentru că se poartă omeneşte cu producătorii de cafea, cu angajaţii, are grijă de mediu, dar, mai ales, nu îşi bate joc de public. Succesul corporaţiei Starbucks din Seattle se explică extrem de simplu: prin calitatea cafelei vîndute, în diferite sortimente şi combinaţii. Aceeaşi în toată lumea. Pentru asta vin oamenii, de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, şi cumpără de la Starbucks, firma cu nume luat din Moby Dick. Evident, contează şi ambianţa, produsele de patiserie, ceaiurile, cărţile şi muzica editate, sezonier, şi vîndute alături de cafea. Dar oamenii vin, în esenţă, pentru un singur lucru: gustul cafelelor. Acelaşi, oriunde în lume. Oriunde, mai puţin în România. mai mult

Băsescu sau viața. Cazul „SMURD – extremă urgență“

Părerea lui Mircea Toma

Dacă ceva merge bine în România, atunci e vorba de accidente. Avem o producție pe cinste în care s-au implicat trup și – uneori – suflet toți patrioții neamului, de la vedetă la opincă. Pe orizontala acestei activități a înflorit o familie de industrii. Avem azi cele mai bune transmisii TV despre catastrofe rutiere, cei mai operativi drumari (ăi de astupă impecabil craterele exploziilor) și, în sfârșit, cel mai eficient serviciu de intervenție medicală de urgență – logic, țara nu-și permite să piardă materia primă a viitoarelor accidente. În această din urmă categorie, Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare se desprinde ca vedetă. Adică SMURD. Atât de puternic este acest brand, încât multă lume e convinsă că e o inițiativă privată, cu atât mai mult cu cât are un genitor, doctorul Raed Arafat. mai mult