(Din înțelepciunea invitaților KMKZ)
Se știe, din apelurile precedente de pe piață, că Lichelele sunt niște comuniști obosiți, fără prea multe urme de conștiință de om liber și pe deplin conștiente de vinovăția lor. Ele urăsc presa în mod organic, sunt hoți de stat și se strâng laolaltă pe principiul complicității vinovate. Liichelele însă sunt în aparență conștiințe proeminente: sunt implicate în reconstrucția „cetății“, sunt arbitri cu ștaif în spațiul public și au, numai când e cazul, o atitudine anticomunistă. Scriu cărți și ies cu aplomb prețios, desigur, numai când e cazul, pentru a pune punctul pe I mare, punct de inflexiune pragmatică în sprijinul oricui înfăptuiește realizarea reformei în statul nostru. Ca termen de diferențiere între categorii, Liichelele cred cu tărie în cultura lor și mai puțin în a celorlalți, își cultivă asiduu și atent destinul individual și sunt sceptice la realizările colective, comunitare, pentru care nu prea au formație și vocație. Condamnă ce e de condamnat grav și sigur prin oraș, disprețuiesc presa, căci e vulgară și anticulturală. Alte puncte comune: ambele categorii sunt alcătuite din cetățeni români care condamnă comunismul, dar nici una dintre ele nu agreează o mișcare de stradă de sorginte civilă și anticomunistă precum Piața Universității, în nici una din versiuni – 1990 sau 2012. De ce? mai mult