Jurnal unui român în state

“Footoo-le mooma-n koor dă anarchists!”

Jurnalul unui român în state, în criză și în budă

Cred că de la Revoluția aia bătrînă nu a mai fost România așa băgată în seamă prin presa străină. Site-urile de știri americane prezintă aproape zilnic imagini de la proteste, poze cu jandarmi, sau scutieri, cum le zicea în perioada pre-facebookiană, cu demonstranți și ultrași îmbrîncindu-se, altoindu-se și pe alocuri pupîndu-se cu forțele de ordine, ca într-o familie disfuncțională în care el și ea, muci de beți, se bat în parte, pentru a se împerechea ulterior, pe dormeza din bucătărie, sub privirile îngrozite ale copiilor, viitori suferinzi de PTSD. mai mult

Primul meu reportaj despre Crăciun făcut în noaptea de Revelion

Jurnalul unui român în state, în criză și în budă

Nici anul ăsta n-am reușit să mă integrez printre localnici și să întîmpin în stradă anul nou, clănțănind din dinți de frig și cu paharul de plastic în mînă, ci am preferat să organizez, împreună cu un cuib de rezistență românesc, un Revelion tradițional, în sufrageria unei case conspirative, petrecînd cea mai importantă noapte dintre ani cu salate, răcituri și televizorul blocat cu scobitoarea pe canalele românești. mai mult

Ia mai detonaţi, măi, hăi!

Jurnalul unui român în state, în criză și în budă

Revelionul, ca și celelalte manifestări ocazionate de trecerea dintre ani, trebuie musai sărbătorit nu doar cu mîncare și băutură, ca spirite ignare și ființe materialiste ce sîntem, ci și cu chestii mai spirituale, mai de etos, ca să zic așa, cum ar fi pocnitorile și petardele, care, pe lîngă atmosfera festivă, de chef și voie bună date la maximum, ajută și pe partea ailaltă, la alungarea necazurilor și relelor strînse în anul cel vechi și introducerea groazei în dracii și spiritele malefice care ar vrea să se insinueze pe lîngă noi în noul an. mai mult

Am fost la Timișoara cînd a început Revoluția! Căutam blugi…

Jurnalul unui român în state, în criză și în budă

Am întreprins prima acțiune de subminare a regimului criminal în dimineața zilei de 17 decembrie 1989, cînd, împreună cu un prieten, actualmente ascuns prin Spania de frica legii, am sabotat economia comunistă călătorind fără bilet cu personalul de Timișoara.

Cu o zi înainte, sîmbătă, auziserăm că în oraș situația este albastră, că s-au împușcat oameni etc. Însă nimic nu a putut să ne clintească hotărîrea luată cu mult timp înainte, aceea de a ne cumpăra blugi de Crăciun. Cum mall-urile, boutique-urile și supermarketurile la vremea aia nu erau decît pe casete video, shopping-ul de fashion ni-l făceam în ocsko, tîrgul de vechituri și produse de bișnițăreală de la marginea orașului, unde găseai la liber pumeți cu scai, geci de blugi Casucci, pulovere de mohair Kappa, cafea boabe Alvorada, otteri de Jimbolia, țigări Assos și Vikend, tricouri cu înscrisuri cauciucate și casete cu Lepa Brena. mai mult

Ce-a fost mai întîi: hot-dog-ul, caltaboşul sau porcul?

Jurnalul unui român în state, în criză și în budă

De criză, de dor și de fițe mi-a venit ideea să tai porc de Crăciun, cum se făcea pe timpuri la mine la țară. Bine, ai mei nu îl tăiau de Crăciun, ci înainte de Sfântul Andrei, noi nemaiavînd răbdare și nici prea multe prin cămară să-l putem păsui pînă la Ignat.

După ce mi-am ascuțit cuțitele pe gresia de la baie și am procurat doi baloți de paie, decorativi, uitați de un vecin în fața casei încă de la Halloween, m-am pus să caut porc. Prima dată am dat anunț pe internet că doresc să achiziționez, pentru sacrificare, animal de talie medie, pînă în 150 de kilograme, dar nu mi-a răspuns nimeni, în afară de un sonat care mi-a zis că-i plac ideile mele și, dacă vreau, putem să sacrificăm împreună, mai mulți! Eu cred că toți nebunii au fugit din lume și s-au ascuns pe internet! Dar divaghez! mai mult

Mi-am securizat poziția în Top Forbes Posibili Milionari

Jurnalul unui român în state, în criză și în budă

Săptămîna asta iar am avut emoții, pentru că poturile celor două loterii de aici la care sînt abonat au fost în jur de 150 de milioane, sumă care mi-ar fi permis, cred eu, deși am făcut calculele doar din creion, să mă retrag pentru 300-400 de ani din cîmpul muncii, loc în care oricum sînt un cabotin. N-am picat nici de data asta pe schemă, dar am fost destul de aproape, cu un număr pe un bilet și aproape două pe celălalt. Nu joc decît clasicul 6 din 49, pentru că ăsta are cîștigurile cele mai mari, și mă gîndesc că ar fi oarecum stupid să-mi irosesc norocul la tragerile mici, cu cîștiguri de maximum cinci-șase milioane de dolari, cînd cu aceeași baftă pot să pun mîna pe sute de milioane, filozofia mea fiind că nu are rost să mă plafonez în vise la mărunțiș de cîteva milioane de coco, din moment ce sînt în țara tuturor posibilităților și a variantelor multiple. Altfel puteam să rămîn în România și să mă bat în bile cu Ogică. mai mult

Mişcarea “Occupy Stores” a înfrînt încă o dată

Jurnalul unui român în state, în criză și în budă

Coincidența dracu’, și anul ăsta Black Friday a căzut într-o vineri, dar, pentru a sparge monotonia tradiției, unele magazine americane au deschis mai devreme, astfel că, în loc să aștepte pînă la cinci dimineața, marii retaileri au deschis la miezul nopții, spre satisfacția miilor de chilipirgii care se puseseră la coadă, în fața prăvăliilor, încă de cu seara. mai mult

Români şi americani, vă ordon: “Occupy Christmas!”

Jurnalul unui român în state, în criză și în budă

Nu știu cum e prin alte părți, dar aici – de la încălzirea globală care cred că și-a amînat sosirea din cauza crizei sau poate pentru că autoritățile s-au decis să-i alunge pe ăia de la Occupy Wall Street cu valuri de frig și tunuri de zăpadă –, a cam venit iarna. Mie îmi place iarna pentru că ninge destul de mult și nu mai trebuie să inventezi tot felul de scuze ca să nu mergi la lucru – pur și simplu, dacă au dat niște fulgi peste noapte sau simți tu că va ninge vreo juma de metru, suni la muncă și le-o bagi pe aia cu snow day ori că ți-au înghețat bujiile sau ce se mai întîmplă pe la mașini iarna, că trebuie să mă mai pun și eu la punct cu problemele astea, deoarece anul trecut le-am zis de vreo patru ori că mi-a înghețat volanul și nu mai pot să iau curbe.

mai mult

Reţete de Thanksgiving Day. Azi: curcan la talpă

Jurnalul unui român în state, în criză și în budă

De cînd cu criza, măririle de salarii au fost înghețate, iar bonusurile desființate, dar, pentru a ne motiva, conducerea a hotărît să fim totuși remunerați în natură, cînd se ivește vreo ocazie, cînd rămînem pe stoc cu marfă nevîndută sau cînd mai facem niște compensări cu alte întreprinderi, să ne scoatem măcar mîncarea. Zilele trecute am primit de la o fermă din Iowa o remorcă de curcani înghețați, ca schimb pentru un vagon de sticlă de lampă pe care noi l-am livrat unui hipermarket, care la rîndul său a vîndut pe datorie un container de geamantane și genți de voiaj eco unui afacerist din California care a dat pe caiet patru tone de furaje concentrate crescătorului de păsări. Toată lumea e mulțumită, producția merge și dacă treburile continuă tot așa și reușim să punem pe picioare o piață din asta en-troc, cred că o să renunțăm în curînd la bani și trecem pe barter sută la sută. mai mult