Jurnal unui român în state

M-am îmbolnăvit de bîlci de la o cola rece

1 Jurnalul unui român în State, în criză și în budă – episodul 24

Six Flags, sau Great America, este un parc de distracţii cam de mărimea Liechtensteinului, unde poţi să petreci, alături de familie sau, după caz, departe de ea cele mai plăcute momente ale unei banale zile de vară.

În mijlocul preriei americane arse de soare și de criză nu cresc nici munţi și nici Disneyland-uri. Aici, la intersecţia a două autostrăzi și patru vînturi, unde noi, românii, am fost așezaţi de istorie, de neamuri și de prietenii veniţi înaintea noastră, sunt puţine locuri de văzut și mai puţine de vizitat, astfel că atunci cînd norocul îţi surîde de pe o cutie de cola, anunţîndu-te că ai reducere $5 la un parc de distracţii, nu mai stai pe gînduri: îţi bagi medical la lucru și te duci.

mai mult

Ziua în care am condamnat chinezismul

jurnal brizu Jurnalul unui român în state, în criză și în budă  – episodul 23

Despre America se spune că este cea mai bogată ţară din lume, deţinută de chinezi. Ca să văd cu ochii mei cît de dependent sînt, la rîndul meu, de chitai, m-am hotărît ca într-o zi să nu folosesc/consum nimic ce are pe etichetă Made in China, după cum am citit eu odată că a făcut o doamnă de pe aici, de care după aceea s-a auzit că a cerut azil politic la Disneyland.

mai mult

Saltul de la fabrică la limuzină

Jurnalul unui român în state, în criză și în budă  – episodul 22

În ziua de azi, cei care vin din România nu mai au pic de respect pentru tradiţiile și obiceiurile imigranţilor, credinţe care au fost transmise de generaţii întregi de frontieriști pionieri și loteriști uteciști. După cum se spune în poveștile emigratorești, pe timpuri, primul job al românului în America trebuia să fie acela de taximetrist ziua și spălător de vase noaptea.

La nici două săptămîni după ce am ajuns aici, eu trăiam deja visul american al românului, fiind angajat ca șofer, prilej cu care mi s-a dat pe mînă o limuzină, din aia care atunci cînd intră în Balș abia iese din Slatina.

mai mult

Ziua devoratorilor de gratuitate

art_institute jurnalul unui român în state, în criză și în budă – episodul 21

Îmi place să cred despre mine că sînt un pasionat de cultură și un mare iubitor al artelor. Bine, nu le iubesc pe bani, că le respect, și nici nu-s așa disperat, astfel că nu mă angrenez în activităţi din astea cu cultura decît atunci cînd primesc bilete moca sau e intrarea liberă.

De exemplu, o dată pe lună, la muzeele de pe aici e Ziua porţilor deschise, adică intri fără bilet, prilej cu care merg să iau pulsul la artă și tensiunea la culţi.

mai mult

Un nou banc cu roșii, americanii și românu’

IMG_2397IMG_2391 jurnalul unui român în state, în criză și în budă – episodul 20

„Omul sfinţește locul“, zice proverbul. „…după puteri“, completez eu – unii cu capul, ăștia-s nemţii, alţii cu mîinile, adică francezii, iar românii cu sapa, că nouă de la săpat ni se și trage.

mai mult

Din industria luptelor de gogoși

Jurnalul unui român în state, în criză și în budă – episodul 19

De cîteva ori pe lună vin pe adresa căsuţei poștale unde ne-am înghesuit cu tot cu birouri, de cînd cu criza, tot felul de plicuri-surpriză și pachete cu mîţa-n sac de la corporaţii cu care firma noastră are relaţii de business și de vînzare-cumpărare. Ca să ne ţină de clienţi, acestea trimit felurite nimicuri în semn de nu-mă-uita.

mai mult

Am vizitat Africanada

Untitled-3 Jurnalul unui român în state, în criză și în budă – episodul 18

Precum olteanul care atunci cînd nu are ce face se dezbracă şi îşi păzeşte hainele, mi-am zis că dacă tot nu am de unde veni în week-end atunci să plec undeva. Astfel, nici nu se luminase de vineri cînd mi-am înghesuit familia în maşină şi am pornit spre Canada, cea mai amenajată şi ecologică parcare la nord de Michigan.

mai mult

Pescuitul de la captură se-mpute

jurnal brizu

Jurnalul unui român în State, în criză și în budă – episodul 18

N-am omorît în viaţa mea un peşte, dar nu de milă, ci pentru că n-am avut prilejul. Nu ştiu să mînuiesc undiţa şi n-am crezut să învăţ a pescui vreodată. Asta pînă săptămîna trecută, cînd un prieten mi-a povestit cum s-a apucat brusc de pescuit la vîrsta asta şi a prins în prima zi 14 peşti cu o singură rîmă. În mod normal, nu dau importanţă poveştilor pescăreşti, însă prietenul ăsta al meu e român – şi atunci, cum dracu’ să mă las mai prejos?

mai mult

Copiii, între proba de alergare și proba de alergii

Jurnalul unui român în State, în criză și în budă – episodul 16

Nu se mai fac lucruri ca altădată. Nu numai mașini-unelte și mingi de fotbal cum erau pe timpuri, ci și vietăţi. Generaţiile astea proaspete sînt din ce în ce mai slabe, mai pipernicite și mai bolnăvicioase. Nu știu dacă americanii bagă ceva în Coca-Cola sau în chiflele de la McDonald’s, dar mișună pe aici felurite boli de organism de nu-ţi mai vine să te dai jos din pat de frica molimelor.

mai mult

Ghid de conversație fotbalistico-american

Jurnalul unui român în State, în criză și în budă – episodul 15

Odată cu victoria din ultimul minut și calificarea în optimile CM, americanii au descoperit fotbalul. După înfrîngerea în faţa Ghanei l-au îngropat la loc și au scrijelit cu briceagul, pe un par pus la cap, în loc de cruce, „Fie-i vuvuzela ușoară pînă în 2014“. După patrioticul succes în faţa slovenilor, cînd jucătorii au fost felicitaţi personal la dușuri de fostul președinte Bill Clinton, trimis de Obama înainte, să-i încălzească loja prezidenţială și să i-o despăducheze de bombe, am devenit instantaneu un expert în fotbal pentru colegii mei americani. Nu se uită la meciuri, că le face somn, însă urmăresc știrile și citesc ziarele, de unde află că IUESEI cîștigă, învinge, izbîndește.

mai mult