Jurnalul unei stewardese – seria a doua, episodul 25
Uraaa! Am învins! Stewardesa ne-a anunţat că a fugit în vacanţă, iar noi, pasagerii Kamikaze, am rămas de capul nostru prin avion. Timp de două săptămîni putem să ne dăm huţa cu căruciorul de duty-free, să ne batem cu pernuţele, să umplem cu apă pungile de avion şi să le aruncăm de la geam sau să batem la uşa comandantului şi după aia să fugim. Sau putem să ne povestim pe rînd peripeţiile noastre de pasageri amatori.
Jurnalul unei stewardese – seria a doua, episodul 24
Zilele trecute am avut parte de un spectacol pitoresc la aeroport. Proaspăt expulzaţi din Franţa, mulți dintre romii izgoniţi de Sarkozy au refulat cu mare și zgomotos alai în Aeroportul Băneasa, oripilând străinii și distrându-i pe ai noștri. Nicicând n-a fost aeroportul mai plin de fuste, acordeoane, lanţuri haurite, viori, burţi păroase și cefe transpirate. Și pentru că rămăsesem datoare cu ceva povești despre aeroporturi, m-am postat în faţa aerogării și am analizat cu interes desfășurarea evenimentelor, privite prin ochii unui simplu cetăţean.
Jurnalul unei stewardese – seria a doua, episodul 23
Întrucât actorii aventurilor mele priponite-n slava cerului se află într-o remarcabilă majoritate românească, analiza călătorilor aerieni nu se putea priva de secţiunea „Românii“. Și pentru că aș putea vorbi despre ei până la următoarea eclipsă totală de Soare, iar feliuța mea din această minusculă pagină mă restricţionează, am ales numai câteva personaje reprezentative. Așadar, Manglitorul, Nevrotica și Importantul sunt doar trei dintre pasagerii români care de-a lungul anilor mi-au zdruncinat sistemul nervos central, dar și de la care am avut de învăţat cum să nu fiu, să nu vorbesc, să nu reacţionez.
Jurnalul unei stewardese – seria a doua, episodul 22
Analiza zburătoarelor pe naţiuni continuă. Săptămâna trecută ne-am pus nervii pe bigudiuri cu italienii și ne-am calmat cu nemții. De data asta sunt de serviciu israelienii și francezii.
Israelianul. Domnul pasager cu buletin de Tel Aviv urcă în avion scanându-mă din eșarfă până-n pantofi. Zâmbește larg și spune „Shalom“, apoi, după ce mă întreabă a cui anume sunt din București, îmi cere un pahar cu apă, blocând efectiv îmbarcarea. Dacă îndrăznesc să-l refuz din lipsă de timp, trăsăturile feţei i se schimbă, ochii aruncă suliţi otrăvite, iar buzele iau forma unei plângeri sau a unui raport trimis, două ore mai târziu, direct în biroul Conducerii.
Jurnalul unei stewardese – seria a doua, episodul 21
La îndemnul unui cititor, m-am decis să scriu despre categoriile de oameni care călătoresc cu avionul. Și încep prin a-i categorisi după ţara de provenienţă. Așadar, iată mai jos câteva tipuri de pasageri, într‑o ordine aleatorie în care îmi vin în minte.
Italianul. Intră în avion primul, imberb și infatuat, cu valizele lui mirosind a piele fină și moale, îmi aruncă un „Ciao, amore!“ zgomotos și își azvârle geanta în primul compartiment de bagaje.
Jurnalul unei stewardese – seria a doua, episodul 20
Pentru că tot vorbeam în episodul trecut de simulatorul fetelor, zic să vă povestesc azi despre cel al piloţilor. Asta așa, din perspectiva neofitului pentru care însemnătatea butoanelor de pe bordul avionului este egală cu descrierea transmisiei ZF cu opt viteze a bemveului testat de Stig.
Jurnalul unei stewardese – seria a doua, episodul 19
Tocmai m-am întors de la simulator, adică din locul în care ne ducem, odată la trei ani, pentru o sesiune de două zile în care executăm tot soiul de exerciţii şi simulări ale celor mai probabile situaţii de urgenţă care pot apărea în avion.
Începem cu supravieţuirea pe apă: îmbrăcată în costum de baie şi vestă de salvare, mă arunc în bazin să salvez, chipurile, un pasager. Din exces de zel, colega-pasager urlă ca muşcată de crocodil. O întorc pe spate şi o târăsc câteva zeci de metri mai încolo, lângă barca de salvare, în care încerc să o cocoţ, însă nu reuşesc, pentru că joacă impecabil rolul pasagerului isteric şi necooperant, care aproape îşi sufocă salvatorul. Abia mai respir, casca mi-a căzut de pe cap, scuip apă pe gură şi pe nas ca un robinet şi am obosit teribil.
Jurnalul unei stewardese – seria a doua, episodul 18
Pentru că e criză şi se fac restructurări masive, am intrat în vrie. În urma mişcărilor de rotaţie în jurul propriei axe verticale, m-am ales cu trei variante de înlocuit viaţa de Bucureşti cu una mai motivantă, plecat pe coclauri şi făcut bani mai mulţi decât cei din care îmi vor fi tăiat deja un procent sănătos.
Şi pentru că în Europa variantele existente (Ryanair, FlyBe, EasyJet) impun condiţii pe care fie nu le îndeplinesc (paşaport european, drept de muncă fără restricţii), fie nu îmi convin (fără cazare şi transport), mintea mi-a decolat, firesc, către ţările arabe, unde banii sunt bani, iar munca şi îngrădirile pe măsură.
Jurnalul unei stewardese – seria a doua, episodul 17
În care cititorii vor putea afla ce a mai făcut stewardesa noastră în ultimele zile de activitate aeronautică.
Mai întâi am încurcat, pentru întâia dată, ora de prezentare la aeroport. Adică ora universală coordonată (folosită în aviaţie, inclusiv în planificarea zborurilor) cu ora locală, fapt care mi-a provocat o întârziere de vreo 20 de minute și o privire emetică din partea Comandantului. Pe care oricum nu-l haleam nici cu o juma’ de kil de lămâi, așa că aproape m-am topit de plăcere văzându‑l ofuscat, însă incapabil să reacţioneze. N-a putut să mă taxeze, pentru că zborul nostru era oricum întârziat cu vreo două ore din ceva motive tehnice, însă a avut grijă ca pe toată durata zborului să manifeste o șicanare misogină și infantilă, demnă de elevul Ionel din clasa a II-a B.
Jurnalul unei stewardese – seria a doua, episodul 16
Pentru că primesc o mulţime de întrebări referitoare la ceea ce presupune meseria de însoţitor de bord, am ales să extind puţin subiectul săptămânii trecute și să întocmesc un top 3 al avantajelor și dezavantajelor acestei ipostaze.
Ai noștri tineri la Paris înhață… (furată din lirica rromanes)
O companie românească a amânat lansarea oficială a unui laptop producție proprie pentru că prototipul a fost furat în timp ce stătea singur în camera unui hotel de lux din București. Asta da fiță: să furi prototipul, ca să nu mai aibă nimeni în toată lumea laptop ca al tău! Vă dați seama cum ar fi arătat lumea modernă dacă am fi fost de față sau măcar prin preajmă atunci când au apărut banii pe pământ?
Loading ...
