Reportaj

Strip-tease pe banii lui Becali

Stradă, şcoală, bordel

Aceste aventuri de prin bordeluri sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîmplat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.

Ieșisem cu băieții și fetele în club. Încă eram copii la trup, spirit și buzunar, iar gacicile noastre atît de urîte, încît ai fi putut să juri că sîntem homosexuali. Se băuse crunt, de toți banii, iar ele, nu știu cum naiba, drojdeau monumental. Fără excepție. Drumul pe jos spre acasă se anunța lung și plictisitor, ca de obicei. Numai că, de data asta, norocul nostru a fost un local cu strip-tease care ne-a tăiat calea. Ne-am oprit în fața lui și l-am privit ca niște excursioniști rupți de oboseală aflați în fața unei cabane din vîrf de munte. Trecuserăm de zeci de ori pe lîngă acea clădire, dar niciodată nu ne-am gîndit să vedem cum e. Ne-am salutat monștrii din mers, scuzîndu-ne că vrem să ne tragem puțin sufletul, ca băieții. Au înțeles fără proteste, mai ales că, la cum arătau, în afară de noi nici nu prea aveau în oraș alternativă pentru o viață amoroasă cît de cît normală. mai mult

Năstase, cam condamnat și-n Piața Universității

Reportaj

Luni a fost o zi mare pentru justiție. Adrian Năstase a luat o condamnare de doi ani, cu executare, în dosarul „Trofeul calității“. Am vrut să aflăm ce zice lumea, și unde era mai potrivit decît în Piața Universității, unde o sută de persoane erau prezente la datorie, strigînd „Jos Băsescu!“ la -14 grade?

Dan, cameraman. Nu lucrează cu televiziunile, ci e liber-profesionist.

– E un proces politic. Dar pentru ce-a făcut, merită mai mult de doi ani.

Lîngă el, un om solid, are doar un ochi. E constructor șomer.

– Ne-a omorît gerul ăsta! mai mult

Iubiri exotice pe Calea Victoriei

Stradă, şcoală, bordel

Aceste aventuri de prin bordeluri sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîmplat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.

Cine a mai ieșit miercuri noaptea la un suc prin București știe că, de la o anumită oră, aria locurilor de relaxare se restrînge considerabil. Pînă să apară centrul vechi, numărai pe degete crîșmele mai de oraș cu lumina aprinsă la răsăritul autobuzelor. Una dintre ele era pe Calea Victoriei. Presupun că mai este și acum, n-am mai încercat-o din seara despre care voi povesti mai jos. mai mult

Cine a urcat site-ul de cultură în dubă

Reportaj

Bătălia de la Piața Unirii de pe 15 ianuarie 2012 va fi studiată în manualele militare la capitolul „Așa nu!”. Atunci, antibăsiștii au îmbinat tactica lui Basarab I din lupta de la Posada cu cea a lui Miron Cozma la Costești. Luzării, la fel ca în ’99, au fost jandarmii. Mulți dintre oamenii legii au ieșit din luptă din cauza depunerilor bruște de calcar din bordură pe dinți. Cînd majoritatea colegilor tratau evenimentele cu lacrimogene și bastoane, cel mai prost echipat jandarm a luptat cu simțul umorului.

Videoclipul în care doi reporteri ai site-ului tustiai.ro au fost urcați în dubă a avut audiență mai mare decît discursul lui Traian Băsescu de miercuri. Pe youtube are mai mult de 40.000 de vizualizări în o săptămînă de la postare. Replica jandarmului la explicațiile celor doi „Noi sîntem de la un site de cultură” i-a revoltat pe unii și i-a amuzat pe alții. Depinde și de culoarea politică. „Luați site-ul de cultură și băgați-l la dubă. Hai, pe facebook cu voi!” – le-a spus caterincos agentul.

mai mult

Ce să faceţi dacă rămîneţi blocaţi pe DN2

Sfaturi vitale pentru participanţii blocaţi în trafic

Foarte important! RealitateaTV ne învaţă ce să facem dacă rămînem blocaţi pe DN2.

Cadrele militare, lipsite de onoarea militară

Ieri am fost la mitingul cadrelor militare care “au fost disponibilizate”. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea dintre ei au cerut singuri să iasă la pensie, primind salarii compensatorii, deci și-au dorit disponibilizarea asta atît de rea. Acum, acești români muncitori au pensii mai mari față de restul amărîților de bugetari care au muncit pînă la bătrînețe, n-au ieșit la pensie la cincizeci de ani. Și au pensii mai mari decît vei avea tu, lucrătorule la privat, care ai acceptat să nu-ți fie trecut tot salariul pe cartea de muncă, că de, așa se face la patron, nu-i ca la stat.

Dar de ce merită pensiile astea mari niște unii care nici nu și-au făcut vechimea în muncă? Pentru servicii aduse patriei. Cum este cazul liderului acestor cadre militare, Mircea Dogaru, care a lucrat la departamentul Propagandă, specialist în manipularea maselor în epoca Ceaușescu.*

mai mult

Revoluția din mijlocul jandarmilor: „Mamă, ce-aș face o intervenție pe aia!”

Reportaj de la Revoluţie

Dacă în revistă ați citit un reportaj din mijlocul ultrașilor, joi am sărit baricada și am stat printre jandarmi. În special, printre cei plastifiați. Atenție, urmează tactici pînă acum secrete de făcut pizza și clătite!

La Facultatea de Arhitectură, în spatele galeriilor, e un grup de șapte mascați și doi spioni în civil. Încordarea se citește pe fețele lor. Am nimerit în mijlocul unei dispute: cine trebuia să cîștige în El Casico (pentru cititoare și Mircea Toma: meciul Real Madrid – Barcelona). „Bă, dacă joacă doar Puyol și 10 ca mine, tot luați bătaie. Și dacă o pun pe soacră-mea în poartă, tot nu reușiți să dați gol. N-ai văzut ce apărare avem?” – zice cel mai înalt dintre ei. „Lasă, mă, că vine și vremea noastră. V-ați ridicat de cîțiva ani și voi, da’ cîți ani v-am rupt rozetele? Ce scoruri vă dădeam pe vremea lu’ Hagi?” – nu se lasă singurul care poartă cagula pe față. Pe lîngă ei trece o protestatară cu picioare care tind spre infinit. „Mamă, ce-aș face o intervenție pe aia! Să dau doi scuipați pe tonfă și… mama meaaaaaa!” – zice catalanul înghițind excesul de salivă. mai mult

Cea mai frumoasă noapte

Revoluția povestită de Alex Vărzaru

Lucruri întîmplate între ora 19.30 și 24.00

În primul rînd, vreau să vă spun că dacă nu ați fost la evenimente, ați ratat cel mai mișto moment din ultimii 20 de ani. A fost accesibil, trepidant, toată lumea s-a străduit să fie totul safe și chiar dacă au existat cîteva victime, pot să spun cu mîna pe inimă că și jandarmii și manifestanții și-au oferit reciproc mari satisfacții. Primii, din care în jur de 35% erau niște grași, au mai făcut mișcare și au avut în sfîrșit ocazia să vadă la ce e bun armamentul din dotare, iar ceilalți au văzut cum e în Centrul Istoric la lumina romantică a unor chioșcuri în flăcări. Dacă Crin și Ponta mai organizează ceva de genul ăsta, nu trebuie să lipsiți. mai mult

La una mică în cinematograful Scoala

Tocmai mă pregăteam să scriu un text despre cinematografele comuniste. Despre frumusețea pierdută a filmului proiectat pe cearșafuri murdare, cu subtitrare care se poate citi doar atunci cînd contrastul cu ce se petrece în spatele ei e suficient de mare, despre proiecția a cărei calitate a culorilor revoluționează tot ce ai învățat tu la ora de desen, cu sunet mizerabil, plin de paraziți și deseori distorsionat. Voiam să spun că la Patria, Scala, Corso sau Europa mă simt mai la cinema decît în mall. Cînd se stinge lumina, chiar și fără găleata de popcorn sau de nachos în mînă, simt miros de rînced și de Tăcerea Mieilor (prima experiență cu cinema-ul, în copilărie) și aud păcăneli de bandă lipită pe genunchi, iar asta face să-mi placă filmul de două ori mai mult, chiar văzut în condițiile alea execrabile.

Aveam textul deja în cap, după cum vedeți. Dar ceva m-a împiedicat să-l scriu. Vă spun mai jos ce. mai mult