Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – episodul 22
Jurnalul de Afganistan se termină aici. Le mulțumim celor care au urmărit rubrica, ne‑au transmis mesaje sau ne-au luat la mișto. Celor pe care i-am dezamăgit cu prestația noastră, mai puțin spectaculoasă ca în filme, le cerem scuze. Poate data viitoare.
Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – episodul 21
Sîntem cu bagajele la ușă. Mai bine zis la pătură, pentru că locuim la cort. Din cauza asta ne-am cam foit în ultimele două zile. Cu mare băgare de seamă, ce-i drept, pentru că de la ultimul episod și pînă astăzi nu a crescut deloc coeficientul de pace. Mergem numai pe lîngă PX-uri (buncăre), gata să ne băgăm în ele cînd se dă alarma.
Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – episodul 20
Am ajuns pînă la urmă în Kandahar Airfield (KAF). În acest loc am aterizat în iarnă și tot de aici vom pleca în țară peste cîteva zile. Aici e de preferat să stai cît mai puțin. În Kandahar, pe lîngă pericolele din misiuni, riscul s-o pățești este suficient de mare cît să nu te poți relaxa o clipă.
Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – episodul 19
Numărătoarea inversă pînă la plecarea acasă s-a încheiat acum două zile. Începe alta. De unde mai aveam o săptămînă, ne-am trezit cu încă două. Ofertă specială pentru cîțiva dintre noi. Din motive nu foarte bine cunoscute, rămînem să ne mai aranjăm lucrurile pe-aici.
Afganistan, cronică de teatru de luptă. pe bune! – Episodul 18
Zilele astea au dat pe spate încă patru americani. S-a întîmplat exact în locul în care au sărit în aer băieții noștri acum trei săptămîni. Poimîine plecăm. Mergem pentru cinci zile în altă bază, cea în care am stat la începuturile noastre în Afganistan. Acolo e mult mai cald, în jur de 50 de grade toată ziua. La altitudine, în baza actuală, sînt 42 de grade la umbră. Ne așteaptă cîteva săptămîni grele.
Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – episodul 17
AMR 14-15 zile. Sau mai mult, nu se știe precis. Am petrecut liniștiți cîteva zile la rînd, fără nici un eveniment. În așteptarea coletelor de acasă, am asistat neputincioși la eliminarea Argentinei, ultima noastră favorită de la Mondiale, și ne-am topit la căldura aerului condiționat din corturi.
S-au dus cinci zile de la cea mai mare sărbătoare organizată vreodată neoficial în bază. Pachetele noastre, ale militarilor români, au ajuns, în sfîrșit. Pachetele trimise din țară, evident. Unele cu bine, altele cu mîncare. Mai pe seară, a venit și marele control. Motivul? Din niște pachete s-au scurs lichide care s-au băut.
Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – episodul 16
S-a făcut urît în Afganistan. În două zile ne-au murit un prieten american și doi colegi români. Ai noștri au sărit în aer cu Humvee-ul, undeva aproape, la 30 de kilometri de bază. Au mai rămas din vehicul o bucată de șasiu, două uși și roțile atîrnînd. Babulanii prind curaj. Folosesc aparate din ce în ce mai sofisticate. Uneori am impresia că sînt mai bine dotați decît noi. Sculele de ultimă generație cu care lucrează sînt tot mai greu de detectat, iar de tras în ei nu prea poți.
Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – Episodul 15
Ne înnebunește căldura. Oamenii o iau razna la temperaturile astea. Din acest motiv, folosim replici scurte, cît mai eficente. E periculos să stai prea mult de vorbă cu cine nu cunoști foarte bine, că nu se știe cum o ia un flăcău razna de la dorul de casă și pune mîna să-ți dea cu ceva în cap. Unde mai pui că ne-au scos și AC-urile alea mici. Ne-au plantat în locul lor unele mari. Avem cîte unul la patru corturi, dar nu fac față deloc.
Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – Episodul 14
Ieri-noapte ne-am dus la elicopter să conducem doi americani. Cînd pleacă cineva de tot din bază e un obicei al condusului pînă la cel mai apropiat mijloc de transport. De dimineață au fost într-un sat de lîngă Kabul, unde au dat peste o doamnă îmbrăcată cam nepotrivit pentru perioada asta a anului. Își pusese o dinamită mai grosuță pe ea. Din ce ni s-a povestit, s-a apropiat de ei, a explodat și a dispărut. Prietenii și vecinii noștri din Dorobanți erau și ei prin zonă, dar au avut și-acum noroc.
Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – Episodul 13
Generalul care ne-a vizitat recent ne-a explicat că sîntem cu 200 mai mulți. Ciudat, noi știam că am plecat numărați de-acasă. Cică ăia care sînt în plus e posibil să fie trimiși în țară.
Cum să nu te bucuri cînd auzi o veste ca asta? Vii pînă aici, îți riști viața, îți programezi niște bani, faci planuri și te trezești în România cu două luni mai devreme. Poate că sîntem noi ghinioniști și-am prins o misiune mai nereușită, cine știe?
Ai noștri tineri la Paris înhață… (furată din lirica rromanes)
Copilotul Victor Ponta și pilotul din subordinea lui au câștigat Raliul Țara Bârsei. Vă dați seama ce mare campion la raliu va fi Ponta dacă va ajunge președinte? Gândiți-vă doar că acum câștigă și fără ajutorul antemergătorilor.
Loading ...
