Povestiri antivînătorești

Robin Tell era obez!

Povestiri nu neapărat antivînătoreşti, cu Nicolae Dărămuş

Turismul de senectute: prin delegaţie

O spun pentru urmaşi: vine o vârstă când sănătatea se şubrezeşte şi nu-ţi mai permite să pierzi nopţile pe la concerte interminabile, prin baruri și alte locuri cu bipezi, drept care eşti obligat să îţi iei rucascul la spinare, să urci crestele munţilor, să iei urma câte unei sălbăticiuni şi să dormi afară sub jneapăn, acoperind sacul cu folie de polietilenă, spre a te trezi la crăpatul zorilor taman în mijlocul cioporului de capre negre ieşite la păscut. Aşa stând lucrurile, începi să faci turism prin delegaţie prin locurile civilizate, pe spinarea celor mai tineri. Şi, cum fiului meu i s-a iscat să studieze politică şi filosofie în Englitera, am ştiut că, de va avea prilejul, nu va scăpa nici întâlnirea cu Steve Vai, nici cu Tarja Turunen, căreia i se închina pe când ea cânta cu Nightwish, nici ultimul concert al lui Roger Waters de la Pink Floyd şi, acum vreo trei saptămâni, cel al lui Bob Dylan şi Mark Knopfler, ţinut la Nottingham.

mai mult

Apel către “elite”. Elitele verzi de la Suceava

Povestiri antivînătoreşti, cu Nicolae Dărămuş

Cele șapte hidrocentrale private merg mai departe. Pe Neagra, situaţia e albastră de la portocaliii verzi!

Recunosc: într-o recentă criză de optimism, mi-am spus că judeţul Suceava, dăruit de Dumnezeu cu păduri, păşuni şi râuri de munte cu păstrăvi, lostriţe şi lipani (foto 1), ar putea fi iarăşi ce a „fost şi mai mult decât atât“. Spusa lui Petru Rareş, aflată pe buzele aleşilor regionali cu orice prilej public, nu putea deveni însă faptă câtă vreme diverşi asfaltofili – metalurgişti, economişti şi informaticieni de garsonieră – se ocupau de soarta judeţului. Iată, mi-am zis, în sfârşit, un judeţ verde a ajuns cu totul pe mâinile specialiştilor „verzi“: silvicultorii; care, văzând dezastrul pădurilor şi apelor ţinutului, au părăsit modestele lor scaune de executanţi, cizmele şi ciocanele de marcat şi, aşezându-se în fotoliile politic-administrative, sunt decişi să ia de coarne taurul distrugerii naturii. O pot face fiindcă, practic, la ora actuală, în toate punctele-cheie ale conducerii judeţului şi ale porţilor patrimoniului natural se află exclusiv silvicultori suceveni. mai mult

Pescuit cu buldozerele SC Energy BV SRL pe Neagra Broştenilor

Scormonind prin Grădina Carpaților, cu Nicolae Dărămuş

După Festivalul Naţional al Păstrăvului de crescătorie, mort şi fript, desfăşurat în august la Ciocăneşti, pe jegoasa Bistriţă Aurie, este cazul să aflaţi cum este întâmpinată nunta păstrăvului de munte (Salmo trutta fario) – cel sălbatic, adică – acolo unde el mai există, de miru’ lumii, în judeţul Suceava, depunându-şi icrele şi lapţii tocmai acum, începând din septembrie.

mai mult

Am întâlnit români fericiţi. De poluare

Povestiri antivînătoreşti. Cu Nicolae Dărămuş

Ştiind că nu voi fi crezut, am făcut şi fotografii acestor cetăţeni români fericiţi, la faţa locului. Peştii veneau pe apa Moldovei rostogolindu-se inerţi, agăţându-se ici-colo în pietrele şi jegurile de pe fundul albiei, iar românii se repezeau ba într-o parte, ba într-alta a râului, oriunde se zărea strălucirea unui cadavru cu solzi. Până am alergat eu după aparatul fotografic, până m-am întors, „pescuirea miraculoasă“ era pe sfârşite. Văzusem cleni bunicei, mrene vinete, scobari laţi cât palma, porcuşori, boişteni şi păstrăvi umplând cracii pantalonilor seniorilor, care plecaseră spre cocioabele lor doar în izmene.

mai mult

Efectul tragic al legii „Lupu-Flutur“ (II)

Sfânta proprietate şi prostul fără Dumnezeu

Gipanul „agentului“ se afla, l-ați văzut în numărul trecut al revistei, între jegurile obişnuite ale unei tabere de drujbişti, undeva spre fundul pârâului Gândacu, afluent de dreapta al Bistriţei Aurii. Nu departe de el, dozele de bere zăceau răpuse, alături de un panou pe care scria „Păstraţi liniştea vânatului“. La câţiva kilometri de locul unde staţiona gipanul, arboretele şi solul pădurii îşi arată cutremurătoarea suferinţă. TAF-urile au călcat plantaţiile şi au deschis drumuri pe unde i-a dus puţina lor minte pe cei care le călăreau (foto 5, 6). Lemnul drujbit a fost tras la vale pe vechile poteci care s-au adâncit. Ploile şi torenţii au ros marginile făgaşelor şi au purtat spre albii pământul pădurii. mai mult

Efectul tragic al legii “Lupu-Flutur” (I)

Ecclesia, lupul şi fluturele

În epoca de aur a democraţiei ateniene, ecclesia pedepsea drastic pe cei care formulau şi susţineau propuneri legislative contrare interesului comunităţii. La ora actuală, ţărănistul Vasile Lupu, iniţiatorul legii de restituire a proprietăţii pe principiul restitutio in integrum, şi oportunistul său discipol, Gheorghe Flutur, promotorul liberal al acesteia, sunt însă liberi şi „bine-merci“, deşi aplicarea legii 247/2005 a avut şi are efecte absolut dezastruoase asupra ecosistemului forestier. Fragmentarea acestuia și tratarea pădurii, a resurselor sale de fructificaţie, a faunei şi a solului forestier de către proprietari şi administratori în registrul hulpav-discreţionar al principiului „cu ce-i al meu fac ce vreau eu“ au condus la situaţii de o gravitate extremă, care vor afecta ireversibil biodiversitatea şi, în contextul schimbărilor climatice, calitatea vieţii pe termen lung în Romania. Cum pe Gheorghe Flutur – în calitate de senator PNL şi de ministru al Pădurilor – l-am avertizat repetat, în scris şi cu martori, asupra viitoarelor efecte nocive ale privatizării „fizice“ şi sub bornă a eco-patrimoniului forestier, cred că judecarea sa, măcar jurnalistică, este cuvenită. Şi o subliniere pentru pripiţii care citesc pe diagonală: alegaţiile mele nu privesc restituirea arabilului şi imobilelor, care fără om nu rodesc. mai mult

Festivalul Naţional de Criză a Păstrăvului, ediţia a VIII-a

Povestiri antivînătoreşti, cu Nicolae Dărămuş

În ciuda crizei, în satele Bistriţei Aurii consumul e la cotele maxime de inundare a albiei cu deşeuri menajere şi industriale (foto 1, 2), ceea ce a făcut ca în undele râului păstrăvul să fie la fel de rar ca fetele mari pe uscatul ţinutului. Sfidând toate aceste crize locale, la Ciocăneşti, între 13 şi 15 august, a avut loc a VIII-a ediţie a Festivalului Naţional al Păstrăvului, cuprins în proiectul „Pelerin în Bucovina“, moşit de CJ Suceava şi ANTREC. În prima zi a serbărilor, la orele 17, la Muzeului Naţional al Ouălor Încondeiate a avut loc un simpozion tematic unde s-au dezbătut două subiecte de mare actualitate. mai mult

Terciul de urşi de sub Terciu din Ministerul Mediului (II)

Povestiri antivînătoreşti, cu Nicolae Dărămuş

Legalizarea ilegalităţii

Prin scrisoarea 93.594/13.07.2011 adresată Direcţiei Biodiversităţii din Ministerul Mediului, cerusem date precise despre demersurile scriptice premergătoare vânătorii de urşi, prin metoda „la goană“, desfăşurată în 4 octombrie 2009 pe teritoriul Ocolului Silvic Vidraru din judeţul Argeş, când pieriseră câţiva urşi bruni. Vânătoarea – legală, ca orice atentat oficial la biodiversitate – fusese pretextul unor întrebări ale căror răspunsuri, dacă ar fi fost la obiect şi cinstite, ar fi dezvăluit cronicele matrapazlâcuri ministeriale ce permit puturoşilor care trăiesc din vânarea comercială a ursului brun să obţină câte autorizaţii le vor muşchii. Întrebasem cum se stabilesc „cotele de recoltă“ la această specie a cărei vânare „este strict interzisă“, care au fost motivele de derogare în cazul fiecăruia dintre urşii ucişi şi cum de s-a nimerit ca la goană să iasă dinaintea puştilor tocmai exemplarele vizate de derogări. Adică, după cum veţi deduce de îndată, urşii „vinovaţi“ de relele prevăzute de lege. mai mult

Terciul de urşi de sub Terciu din Ministerul Mediului (I)

Povestiri antivînătoreşti, cu Nicolae Dărămuş

Un apel la onestitate

„Vă asigur, domnişoară Alina Frim, că nu vă întreb aceste lucruri spre a pune mai apoi pe cineva anume într-o lumină rea, în presă. Este evident însă faptul că, până la această oră, specialiştii şi responsabilii – din ICAS, din Romsilva, din asociaţiile de vânătoare, din Ministerul Mediului, fie din alte instituţiile cu profil silvic sau de biologie – nu recunosc public realităţile acestor practici nocive şi, prin tăcere, comoditate, frică şi interes, concură la un «atentat cu acte în regulă» asupra biodiversităţii.“

Cu aceste cuvinte încheiam scrisoarea adresată în 4 iulie 2011 directoarei Alina Frim de la Direcţia Biodiversităţii din Ministerul Mediului. Spuneţi şi dumneavoastră: mizând pe buna-credinţă a funcţionarului public român, nu meritam eu un răspuns serios? mai mult

Practicaţi PETcuitul sportiv!

Scormonind prin grădina Carpaţilor (III)

Amintiri, amintiri…

Ce poate fi mai fain vara pentru iubitorul de natură, de apă, aer, soare şi păstrăvi decât să îşi pună rucsacul în… în maşină, lanseta şi barca pe maşină şi să o ia la goană spre unul dintre lacurile montane, naturale sau de baraj, aflate în dotarea patriei? Zis şi făcut, căci amintirea unor vacanţe de demult roade (foto 1). Direcția: lacul Izvorul Muntelui, cunoscut mai cu seamă ca lacul Bicaz, unde n-am mai fost de ceva vreme. mai mult

Scormonind prin grădina Carpaţilor. Drujba unirii noastre

Povestiri antivînătoreşti, cu Nicolae Dărămuş

Nişte porci de reclamagii cu gura mare

Dacă ceva îi uneşte în cuget și nesimţiri pe mulţi dintre „cei cu inima română“, adică pe vecinul muntean, moldovean şi ardelean (aici intrând şi unii unguri, fireşte), acest ceva este drujba. Iar duşmanul – arborele, în acest caz – nu numai că nu sporeşte, cum zice Hora unirii, dar chiar intră în pământ. Aşa se face că, preumblându-mă prin codri cu aparatul foto, am dat peste o familie închegată. Tatăl făcea mare gură (foto 1) că are o liotă de copii (foto 2), că mistreaţa lui e mamă eroină (foto 3) şi că, deşi nu cere ajutoare de la stat şi nici locuinţă nouă, „cei cu inima română“ le tot strică vechea locuinţă de frunze. Ca să mă convingă, mi-a furnizat şi dovezi fotografice. mai mult

Recuzită foto-cinegetică: urşi împăiaţi şi blondă vie

Povestiri antivînătoreşti, cu Nicolae Dărămuş

Cum un paparazzo cinegetic furnizează neobosit imagini redacţiei, enigma fotografiei cu urși dintr-un material de săptămîna trecută este pe cale să fie dezlegată. Întrucât în cea de a doua imagine doar bărbaţii sunt alţii, concluzia se impune: este vorba despre o vanitoasă fotografie de grup cu trofee de vânătoare. Recuzita e aceeaşi: câţiva urşi împăiaţi şi o blondă vie. Procedeul, vechi truc fotografic, este atestat şi de regretatul caricaturist Matty. Întrebările despre autorizațiile de vînătoare rămîn. (Nicolae R. Dărămuş)