Aceste aventuri de prin bordeluri sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîmplat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.
Pe la a doua ladă de vin s-a deschis calculatorul. Fauna orașului ieșită la produs pe internet se prezenta sub forma cîtorva anunțuri de foarte proastă calitate. Ne-am făcut rugăciunea și am purces la căutat. Centralistul era cel mai puțin beat, singurul din încăpere capabil să vorbească fără să riște o vomă pe celular. Eșecul unei nopți fără căldura sufletească cu finalizare se prefigura telefon după telefon. Se discuta pe speaker. Gălăgia făcea conversația anevoioasă. În spate se auzeau zgomote ca la bursă. Se licita, se întreba prețul, se hăhăia neproductiv.
Timpul trecea în defavoarea grupului. Pe măsură ce înaintam în întuneric, tariful creștea și băieții deveneau tot mai greu de controlat. Seara era compromisă. Ajunseserăm să ne bucurăm dacă ridica cineva receptorul. Într-un tîrziu, cînd ne pierduserăm speranțele, răspunde o voce cristalină. A fost clipa în care toate glasurile au înghețat. Toată lumea își ținea răsuflarea, unii spuneau „Tatăl nostru“ în gînd, alții, de beți ce erau, își făceau cruce fără rușine, direct sub ochii noștri. Purtătorul de cuvînt s-a prezentat frumos. Fata răspunde politicos, acordîndu-ne un credit nesperat.
– Sărut mîna, domnișoară, ce faceți? Numele meu este Laurențiu. Cît este scorul?
– 300 de lei o oră cu masaj thailandez.
– De băiat?
– Dar ce, sînteți mai mulți? întreabă ea curioasă. mai mult
Loading...
Loading ...